Hot City - Cultura urbana feminina

Mi-am purtat de grija toata viata mea de om, constient ca e deja mare. Inca de la inceput am decis ca drumul meu implica actiunea de a roboti de dimineata pana seara, ca o furnica sarita de pe fix. Dar uite ca m-am cam saturat.

Sau poate e cinstit sa spun ca m-am saturat in proportie de 50%. Pentru ca eu vreau in continuare sa robotesc precum o furnica ce vrea sa schimbe lumea in fiecare dimineata, cu aceeasi incapatanare. Am atata treaba, daca ati sti. Cine sa o faca daca ma las eu? Dar as vrea sa existe un om la care sa pot alerga sa-i spun, cand am o zi mai proasta: auzi, eu pot sa stau de azi inainte acasa?

Probabil ca daca barbatul cu pricina ar da din cap ca da, este ok sa nu-mi mai pun ceasul sa sune niciodata, m-ar trece fiori de frica. M-as uita chiondoras la el si i-as striga: cine te crezi? Asta nu pentru ca femeile sunt iremediabil niste sucite, ci pentru ca nu asta imi doresc pe bune.

Mie imi place sa muncesc si cred ca o fac si bine. Da, eram mai modesta pe la 20 de ani dar mi-a trecut ceva de speriat. Dar ideea ca nu ma pot opri din munca orice-ar fi, asta nu prea imi vine la socoteala. Ma gandesc la mine ca la un tractor, nu ca la o femeie stapana pe alegerile ei. Slava Domnului ca nu si arat ca un tractor, ca asta m-ar intoarce definitiv pe dos.

Nici nu stiu daca, avand aceiasi bani pe care ii am acum fara sa trebuiasca sa prestez ceva anume in contrapartida, as sta asa ca o mironosita. Nu ma vad sculandu-ma dimineata si asezand flori intr-o glastra cat e ziulica de lunga. Insa as vrea ca in anumite situatii sa pot fugi unde am chef, fara ca asta sa se lase cu repercusiuni.

Daca ma indragostesc bunaoara, si iubitul meu se dovedeste a fi din Craiova sau Azerbaijan, nu vreau in ruptul captului sa imi dau foc la valiza. Refuz sa-i spun lucruri incomode, cum ar fi: nu avem nicio sansa impreuna. Vreau sa fug dupa el pana la capatul lumii si totusi salariul sa continue sa-mi intre in cont. Si insist sa stiu si ca ma pot intoarce la job, daca se dovedeste ca poate am exagerat. Greu de gasit asa un job.

Sau uneori vreau pur si simplu sa ma odihnesc si se intampla ca asta sa depaseasca cu o marja destul de mare concediul pe care il am prin contract. As vrea atunci sa stiu ca ma pot opri in loc si lasa ca vad eu dupa aia, dupa ce am dormit cateva luni bune, ce mai fac. Cand esti odihnit ai sanse mai mari de reusita.

De-aia as vrea, pentru confortul meu psihic, sa am la indemana un om-pusculita plina cu bani. O pusculita care sa ma iubeasca nespus si sa ma respecte ca persoana, pentru interiorul meu (cum altfel?) frumos. O pusculita care sa nu-mi puna conditii pentru eliberarea unor sume decente de bani, de cate ori am nevoie. O pusculita care sa insiste sa imi faca viata mereu mai usoara fara ca eu sa mai apuc sa cer. Pentru ca unei femei ca mine nu-i e deloc usor sa zica draga pusculita, am nevoie de banii tai.

Vreau ca barbatul asta sa nu ma puna sa fac diverse munci silnice pentru banii eliberati din pusculita. Daca din pricina ca ma intretine ma constrange sa calc camasi si imi strange degetele la usa pentru a ma determina sa fac o tocanita cu usturoi, n-am facut nimic. Mai bine ma duc la serviciu.

Deci da, mi-as dori un barbat care sa vrea sa ma intretina dezinteresat. Si sa faca asta doar pentru ca ii face lui placere si crede ca imi trebuie niste libertate din cand in cand. Pentru idei, puteti sa-mi scrieti la casuta redactiei. Multumesc.