Hot City - Cultura urbana feminina

Evident, nu e vorba de un barbat abstinent sexual- nu mi-ar folosi la nimic. Vreau unul care bea numai apa plata cu lamaie, sau ceai, sau bauturi racoritoare carbogazoase, si nu se atinge de alcool decat la aniversari, nunti si botezuri. Vreau sa ma inconjor de genul acela de oameni care sunt considerati fraieri, gay, ne-masculini si asa mai departe. Bine, fie, daca e o trasatura a gay-ilor, atunci vreau chiar sa am in jurul meu numai gay. Cei cativa pe care i-am cunoscut pareau destul de simpatici.

O fi din cauza ca m-am trezit de prea multe ori asistand la vreo conversatie in care doi prieteni care se simteau cat se poate de masculini se ciondaneau pe tema Care dintre ei poate sa bea mai mult si e, asadar, mai macho.

„Eu am baut odata sapte beri, una dupa alta”, zicea unul dintre ei, sa-i zicem prietenul numarul 1. “Doar sapte? Eu pot sa beau si zece”, raspundea prietenul meu numarul 2. “Cred ca si la mine erau de fapt vreo 12”, era de parere prietenul nr.1. “Pot sa beau si 15 beri si sa ma duc acasa pe picioarele mele!” decreta pana la urma celalalt, triumfator.

Apoi cei doi se apucau de bautul propriu-zis al berilor, si cam pe la a treia sau a patra, sa zicem, nu mai semanau deloc cu oamenii cu care ma imprietenisem eu si ale caror inteligenta si bun simt le admiram in mod obisnuit. Era, intr-un fel, ca si cum ti-ai fi surprins bunica dezbracata, sau altceva la fel de jenant. Bineinteles ca nu ajungeau niciodata la 15, ceea ce era o binecuvantare pentru noi toti. Dar tot regretam ca am ajuns sa ii vad asa.

Chiar daca amicii mei nu ar fi niste mici baroni Munchausen, tot nu inteleg ce e de lauda in talentul de a ingurgita cantitati industriale de alcool, si de ce ar trebui sa se declare cineva impresionat. Inca din frageda pruncie, adica de pe vremea petrecerilor din liceu, incapacitatea mea de a ma manifesta admirativ cand vedeam asemenea performante m-a facut foarte nepopulara printre baieti, care au fost de parere ca nu sunt catusi de putin fata de gasca.

Vreau sa cunosc un barbat care sa nu confunde betia cu un afrodisiac si “m-am imbatat mai rau ca oricand in viata mea, iar apoi am fost mahmur trei zile” cu o poveste pe care o poti spune ca sa demonstrezi ca te-ai distrat. Sincera sa fiu, pentru mine un om care a baut mai mult de doua pahare de vin spune mai degraba “pleaca de langa mine” decat “vino incoace, sunt atat de sexi”, iar distractia prin pierderea facultatilor mintale nu m-a atras niciodata. Asa ca vreau cel putin un abstinent, daca nu mai multi, ca sa ma conving ca un asemenea barbat exista si poate functiona in societate. Cunosc destui oameni de treaba, dar m-am plictisit sa fiu nevoita mereu sa-mi sterg din minte amintirea peripetiilor lor bahice ca sa-i pot respecta in continuare.

Doar ca majoritatea barbatilor par sa creada ca nu sunt suficient de barbati daca nu se imbata macar o data pe luna. Sau ca nu sunt barbati daca beau doar apa rece. Iar de obicei cei nu beau au un motiv intemeiat sa nu-si demonstreze masculinitatea in felul asta. De exemplu, au fost deja alcoolici odata. Sau sunt foarte bisericosi. Sau altceva care mie nu-mi suna bine. Exista barbati care nu beau deloc de bunavoie?