Hot City - Cultura urbana feminina

Il privesc cum doarme, cum vorbeste, cum mananca, cum rade, si-mi dau seama cu groaza ca ii cunosc fiecare fir de par. Ca ii pot reproduce ritmul respiratiei si stiu cu ce fata se va trezi din somn. Surprizele pe care mi le mai pote face de-acum sunt doar neplacute, am epuizat tot ce era mai bun in el.

Stiu ce imi va spune cand vin acasa si stiu deja tot ce poate face cand intra pe usa. Dragostea noastra e aproape programata si nu mai are nimic din vana de la inceput, cand cautam amandoi prin adancurile fiintei celuilalt. Nu mai e nimic de gasit. Stiu ce il face sa geama satisfacut si stiu sa evit ce nu-i place.  Cand iesim impreuna, imi aleg rochia dupa gustul lui iar el are grija sa imbrace camasa care imi place. Nu ma mai trec fiori placuti atunci cand imi deschide portiera si imi intinde mana sa ies afara din masina, ma gandesc dimpotriva ca atat i-ar trebui, sa n-o faca!

Vreun acces de pasiune din partea mea l-ar speria oricum, iar el mi-ar parea ridicol daca ar reedita scenele fierbinti de la inceput. E atat de consumata flacara dintre noi incata cenusa a inceput sa inghete. Vreau sa vanez  din nou!

Nu e vorba despre plictiseala rutinei, ci de inspaimantatoarul monstru al obisnuintei, care iti rapeste dreptul la surpriza si la palpitatii. Se pare ca e imposbil sa duci o viata in afara umbrelor: fie e vorba de monstrul singuratatii, fie de acesta. Dragostea nu poate compensa lipsa noutatii, cel putin, nu pentru mine. Am o colega care a trecut cu greu prin vanatori pana cand si-a gasit omul, acum s-a transformat in fermiera. Il cultiva ca sa nu-l piarda. Si are cosmaruri cu el plecand. Cosmarul unuia e visul frumos al celuilalt, ca in orice echilibru :).

Da, vreau sa ies la vanatoare, sa ma imbrac din nou provocator si traznit, asa cum imi place si mie si cum m-a cunoscut, inainte sa nu-i  mai placa bluzele mele decoltate. Vreau sa fiu din nou in mijlocul atentiei, primind priviri fierbinti si alegandu-mi victima dupa chef si stare, in functie de cat de atent s-a uitat la mine si ce a promis privirea lui. Vreau sa simt din nou ce inseamna primele saruturi, atunci cand contin in ele tot ceea ce inca nu s-a facut, dar urmeaza sa vina. Si ceea ce vine vreau sa vina din nou in cascade salbatice. M-am saturat de viteza Dambovitei. Vreau altul.

Vreau ca atunci cand adorm langa el sa fie totul atat de proaspat si nou incat sa ma mir de parul lui de pe piept, de transpiratia lui si de rapiditatea respiratiei. Vreau sa fiu emotionata cand se trezeste. Vreau, da, sa fie totul atat de proaspat incat sa nu fie obosit cand il atac dimineata. Vreau sa imi sparg din nou timpul in cincisprezece mii de bucati si sa dorm doar cateva ore pe noapte. Vreau sa ma trezesc zambind in toiul zilei, si sa imi sprijin fruntea birou ca sa nu mi se vada fata rosie de amintiri.

Vreau sa vanez din nou si sa imi savurez prada proaspata. M-am saturat de frigider.