Hot City - Cultura urbana feminina

Stiti probabil cum sta treaba cu masculii alfa, cei mai macho dintre barbatii in viata, fie ei oameni sau lupi. Dar cine este masculul Omega, si de ce?

Masculii alfa sunt pasari rare. Poate nu chiar asa de rare ca la lupi, adica doar unul pentru o intreaga haita, dar oricum nu e mare abundenta. Apoi mai e o categorie de barbati, inca dorita de female si femei, masculul beta. Care e un fel de locotenent al lui alfa si ii preia multe din responsabilitati. Dar cateodata si din drepturi, adica frisca de pe tort*.

Parca beta sunt mai numerosi decat alfa si pentru ca nu sunt asa de superstaturi si nu trebuie sa ne batem pentru ei, sunt si mai usor de avut alaturi. Si apoi vin toti ceilalti. Marea masa de lupi sau barbati, cum vrem sa o luam. Vine randul fiintelor omega. Care sunt ori prea neputincioase ori prea nepasatoare ori prea bolnave ori prea ocupate ori prea inguste in umeri ori prea emotive ori prea educate ori prea nepricepute in management ca sa poata fi sefii de haita.

Cum toata lumea se tine de rezolutii, hop si eu. M-am gandit o gramada si cred ca stiu ce vreau. Vreau sa iubesc un omega. Si asta nu doar pentru ca alfa crede ca nu-s de nasul lui. Sau pentru ca beta e just in the middle si mie nu-mi place sa ma scald in ape caldute, ci doar ape de rau sau cazi fierbinti cu spuma. Nu renunt la lupii de top pentru ca nu ma simt in stare. Nu.

Vreau sa iubesc un omega pentru ca e mai usor de gasit. Adica sunt mult mai multi lupi de felul asta si nu trebuie sa-mi pierd pretioasele energii si resurse asteptand sa-mi atina calea numai lupii calare pe un cal alb. Lupii omega pot fi vazuti cumparand paine integrala, spaland masina sau skiind fara stress in weekend-uri.

Apoi, odata ales, lupul omega presupune o existent mai comoda. Pentru ca nu trebuie sa-l impart cu mai nimeni. Doar ce femeie o sa-mi arunce manusa ca sa-mi poata lua mica mea frisca de pe micul meu tort cand vitrinele stralucesc de alte exponate. Detest sa ma lupt pentru un lup, mi se pare ca e normal ca lupul sa vrea sa stea langa mine in mod natural. Si ca alte lupoaice e bine sa-si vada de viata si optiunile lor, fara sa ma disconforteze in vreun fel.

Dar vreau sa iubesc un omega si pentru ca aici, in locul asta comun in care sunt mai toti indivizii, gasesti mereu diamante neslefuite. Lupi buni dar care au diverse lipsuri pana la urma umane si pe care nu-i intereaza gloria si alergarea dupa vant. Ci doar armonia, cu tot ce inseamna asta. Lupi care sa aiba timp sa bea un pahar de vin la pranz. Lupi care sa aiba chef sa plece in weekend in destinatii fara glamour, ca sa mirosim impreuna oile si iarba si florile si apa care curge printre pietre.

Intelegeti despre ce lup vorbesc eu aici. Un lup normal, care nu apare la televizor si nici nu-si face o meserie din a se culca cu coperti de reviste glossy. Un lup care se bucura cand mananca cu femela mamaliga cu lapte si care e destul de pregatit sa aiba pui cand creste mai mare. Fara sa i se para ca din cauza asta se termina lumea. Sau ca mai are de cladit la cariera sau celebritate inainte sa se reproduca.

Contraziceti-ma, daca voi credeti ca ce vreau eu este absurd sau jenant. Dar vreau sa iubesc un omega si cu asta basta. Chiar daca mama ar prefera un ofiter.

*Unde frisca reprezinta tot ce e mai bun in viata si inca ceva pe deasupra.