Hot City - Cultura urbana feminina

Ah, ce ma bucur ca a venit criza. Ce imi plac concedierile si inghetarea salariului. Toate sunt acorduri de vioara in urechea mea.

Somaj, recesiune, inflatie, depreciere, scadere economica, faliment, ce minunat suna. Sunt atat de fericita ca ne-a lovit criza ca imi vine sa plang. De bucurie, evident. De cand asteptam eu un dezastru economic ca sa imi implinesc visul cel mai arzator: sa fiu saraca.

Eu cred ca lumea ar fi un loc mult mai bun daca am fi cu totii saraci. Ganditi-va numai la faptul ca am consuma mai putin si ne-am putea intoarce la origini. Cat de frumos ar fi, noi toti adunati in pesteri incalzindu-ne la foc si mancand mistret prajit. Nu, nu e bine. Am manca fructe si radacini. Am fi vegetarieni.

Uite de asta cred eu ca saracii sunt fericiti, nu au bani de carne. E asa o crima sa mananci alte fiinte. Dar adevarul e ca nu ma pot abtine. Cand vad un piept alb de pui sau un muschi tiganesc visiniu, imi lasa gura apa. Dar lasa ca a venit criza si gata, nu mai am bani de carne.

Si nici de haine. Alt aspect deviat al societatii contemporane. Eu visez la ziua in care mii de oameni vor iesi pe strazi, isi vor smulge hainele fitoase de pe ei si se vor elibera de aceste lanturi inventate de designeri. Jos cu moda, jos cu superficialitatea. Traiasca panza tesuta in casa si lana.

Dar asta ar fi prea mult. Macar eu sa fiu saraca si sa pot fi eu insami. Adevarul e ca banii ne pervertesc, ne invata sa apreciem lenjeria din dantela in locul celei de bumbac, hainele de firma in locul celor fabricate in China, caciulile de chinchila in locul celor de oaie. Ne indeparteaza de adevarata noastra fiinta. Ne transforma in oameni eleganti si rafinati care se comporta dupa normele sociale.

Stiti ce nu inteleg eu? Ce are societatea cu ragaitul. Mie imi place. Nu la mine, eu din pacate sunt prea rafinata pentru asta, dar la altii il gasesc adorabil. Mi se pare atat de autentic.

Uite de asta merg ocazional cu metroul. Ca sa simt oamenii adevarati, mirosul lor de transpiratie, coatele lor ascutite, mainile ce imi cotrobaie in poseta. Dupa ce cobor din metrou simt ca si cum as face si eu parte din lumea reala care lupta pentru supravietuire, nu doar un gandac imbuibat cu icre de Manciuria, parfumat cu Chanel No 5 si imbracat de la marii designeri.

Vine criza, bine-mi pare, voi fi saraca precum o floare.