Hot City - Cultura urbana feminina

Dupa ce ani de zile m-am chinuit sa fiu americanca, frantuzoaica sau britanica si mai ales austriaca, acum m-am razgandit brusc. Anul asta vreau sa fiu o romanca asumata, cu tot ce inseamna asta.

Am inceput sa practic romanismul inca de la sfarsitul anului trecut. Mi-am dat seama ca foarte multe sarcini legate de decizia asta noua a mea tin de mancare. Adica ce fel de mancare aleg si cum reusesc sa o gestionez, spre a ajunge la rezultate uluitoare, ca toate vecinele de la bloc. Zis si facut.

Puteti sa credeti ca acum cateva zile am facut pentru prima data sarmale? Am vorbit cu o matusa, romanca si ea, pentru reteta. Am alergat cu multa varza murata si curganda prin oras, luata de la o cunostinta. Masina mea miroase acum a tot ce-i mai rau intr-o casa.

Am stat la coada la macelaria de cartier, cea mai buna, impreuna cu alti romani, ca si mine. Am incercat si am si reusit sa ma bag in fata printr-un subterfugiu romanesc. Am rugat sa mi se toace carnea in fata mea, ca nu am incredere altfel. Am framantat carnea in lighean si am gustat carne de porc cruda.

Si mai ieri, ce credeti ca am facut? Am participat activ la intemeierea unei piftii. Am soptit rugaminti gastronomice la urechea porcului si l-am rugat sa danseze bine cu cele 6 picioare ale sale. Numai asa, cu daruire totala si foxtrot pasionat, iese o piftie de exceptie. Romancele stiu de ce.

Si acum urmeaza doar sa duc totul mai departe. O sa inlocuiesc avocado-ul cu chiftelele, rucola cu niste cartofi prajiti si maslinele kalamata cu ficatei la tigaie si creier pane. Dar sa las mancarea. M-am hotarat ca in sfarsit sa incep si eu sa ma uit la televizor. O romanca adevarata nu sta doar pe net sau la discutii fata in fata. Nu ma mai suport sclifosita, explicand ca eu nu ma uit la televizor si nu stiu cutare reclama sau n-am auzit de vreo realizatoare de emisiuni cu vino-ncoa.

O sa incerc sa nu mai fac apoplexie cand dau peste masini parcate pe carosabil, pe una dintre cele doua benzi foarte folositoare ale unei strazi foarte circulate. O sa merg pe Mosilor la 6 seara, intr-o zi lucratoare, si daca o sa zaresc de la volan o cofetarie si in vitrina ei o amandina care ma imbie, o sa opresc pe loc.

O sa las masina pe avarii, caci pentru mine asta e o urgenta. Apoi, infulecand prajitura pe baza de crema de unt, o sa ma duc si la magazinul de pantofi de alaturi. Daca atunci cand o sa ma urc din nou in masina un alt sofer o sa-mi faca semne exasperate ca am oprit aiurea, o sa-l fac prost si o sa-mi flutur si mana la tampla dreapta, ca sa intaresc verdictul.

Da, asta s-a intamplat. Mi-am dat seama ca am obosit teribil sa ma prefac ca nu m-am nascut aici si nu mai vad la ce bun sa ma chinui. O sa ma intorc la radacini si o sa fiu o romanca de isprava. O sa fac cel mai bun piure din oras si o sa pun muraturi. O sa-mi banuiesc semenii ca sunt hoti chiar daca nu mi-au furat nimic. O sa incerc sa fac copii, sa muncesc mult si sa ma ocup si de menaj in acelasi timp.

La multi ani si un an asumat romaneste.