Hot City - Cultura urbana feminina

Vreau sa fiu fericita, cu forta, daca altfel nu se poate. Ideea mi-a venit cand am vazut cu cata seninatate un anumit domn cu ambele picioare rupte de la o saritura nereusita cu parasuta povestea despre perspectivele vietii sale. Si zambea cu toti dintii, mai putin doi care l-au parasit tot in momentul respectiv. Spunea ca a inteles in urma socului care e sensul vietii si acum e linistit si increzator ca tot ce va veni va fi bine. Desigur, era american.

Mi-a placut tipul, ma rog, partea pe care am vazut-o din el. Avea un mod mangaietor de a vorbi, parea sa vada un fel de dincolo. Si chiar cred ca il vedea, ca altfel ar fi trebuit sa fie cu ambele maini (ce noroc ca pe acelea le mai avea, vorba lui) in par smulgandu-l cu furie ca a fost prost sau soarta nedreapta sau cel care a pregatit echipamentul un idiot care merita impuscat. Dar nu, el imi zambea senin de dincolo de ecran si imi explica cum totul tine de psihic si nu de fizic.

Si atunci, multumesc Mike ca ti-ai rupt picioarele si ai aparut la tv, am inteles ca asta pot face si eu, chiar si cu picioarele exact acolo unde sunt. Totul este sa nu mai las sa ma deranjeze lucrurile care nu imi plac, sa trec peste ele ca si cum nu ar exista. Banuiesc ca asta faci si tu Mike, desi din cate imi dau seama iti e destul de complicat sa mergi la buda.

Deci, de acum nimic nu ma mai deranjeaza, nimic nu imi mai sterge zambetul de pe buze. Sa ploua, ca a mea coafura rezista. Si la fel si ploaie sau vant, sau, ma rog, prieteni impotenti. Da, de acum ma voi uita numai la partea buna a lucrurilor. Daca ploua inseamna ca vor creste recoltele si pamantul va fi fericit si taranii sanatosi si mai bogati si copiii lor vor face scoala la oras si cainii nu vor mai manca mamaliga, ci pui gatit. Daca respectivul nu poate inseamna ca sunt sanse sa avem o legatura spirituala, ca sufletele noastre se vor atinge in nirvana si vor pluti asa, deasupra lucrurilor trupesti.

Astazi este prima zi din noua mea atitudine, asa ca va rog sa ma scuzati daca mai observati vreo scapare, de genul acelei incruntarii care tocmai a avut loc fiindca tembelii de la radioul online mi-au bagat o reclama cu care eu nu am ce face fiind in Romania si ei la …in praznic, adica in America. Dar daca stau sa ma gandesc si aceasta scapare este un lucru bun, am mai invatat ceva: cu fericirea trebuie sa fii mereu atent, nu te poti lasa pe tanjeala, o clipa in care iti zboara mintea si gata, te trezesti trist, enervat, nemultumit, frustrat, melancolic sau chiar alcoolic.

De acum, pe bune, voi munci pentru fericirea mea. Iar daca vad ca nu tine ma rog sa am si eu o iluminare de genul celei prin care a trecut Mike, fiindca ce sens are sa traiesti o viata intreaga trist si cu toate partile corpului intacte (mai putin sprancenele, pe care le pensez si alte lucruri, dar nu intru acum in amanunte) cand poti trai un fel de viata foarte fericita daca ti se intampla un fel de rau atat de mare incat mai jos sa nu se poata? Puneti si voi in balanta. Pai am dreptate! Si va indemn si pe voi sa faceti la fel.