Hot City - Cultura urbana feminina

Voi ati vazut ce urat e afara? Si cum ploua mai mereu? Iar mie mi-e teribil de sila sau uit pur si simplu sa car dupa mine o umbrela. Niciodata nu stiu ce sa fac cu ea cand e asa, uda fleasca si pleostita, dupa ce se opreste ploaia. Aici intervine cu succes servitoarea mea, de preferinta frantuzoaica.

Dar nu e doar asta cu umbrela. As fi mult mai eficienta la job si as petrece mult mai mult timp cu idei creative, daca s-ar gasi cineva care sa ma spele pe cap in fiecare dimineata si sa ma descurce cu rabdare. Sa ma dea cu balsam, sa ma usuce placut cu foenul in timp ce-mi spune o poveste cu zmei si zane de metropola. Sa ma dea cu body lotion din cap pana-n picioare in timp ce eu dau drumul la laptop. Pentru ca eu nu am niciodata rabdare sa fac asta. Si apoi sa ma strige sa ma duc fuguta la baie, unde sa-mi aplice un periaj dentar corect, ca la carte.

Si cumva, nu stiu cum (dar oricum nu e deloc treaba mea) in timpul asta sa miros painea care se perpeleste in prajitor si sa fiarba déjà pe aragaz apa pentru o cafea turceasca uriasa. Si un ibric separat, dar mai mic, cu ceai de menta. Pe care Helene, hai sa-i zicem generic asa, sa aiba grija sa-l lase la fezandat exact cat trebuie si apoi sa picure in el miere cu nemiluita, cum stie ea ca imi place mie.

Servitoarea asta a mea trebuie sa se fi ingrijit, primul lucru dimineata, sa dea drumul la Radio Guerilla, ca sa putem sa-l ascultam cat timp facem lucruri impreuna in baie. Si sa deschida larg ferestrele chiar inainte sa ma scol, ca sa pot trage cu putere primele guri de aer din noua zi care mi se asterne in fata. Helene trebuie sa mearga in varful picioarelor, pentru ca am somnul foarte usor, ma destept numaidecat. Trebuie sa-mi pregateasca mereu ghiozdanul pentru sport, sa-mi puna la uscat costumul de baie, pentru ca mereu il uit ud si cocolosit in geanta.

Dupa ce reuseste sa ma faca sa incep ziua intr-un mod corect, ar fi bine ca draga de Helene sa ma grabeasca sa o iau spre job. Pentru ca eu mereu ma iau cu chestii pe acasa si intarzii. Iar apoi sa ma sustina in continuare si la serviciu. Unde sa se ingrijeasca sa-mi aduca pentru pranz mancare proaspata, gatita. Macar sa se duca sa o ia de la mama, daca nu o gateste ea. Desi trebuie sa recunosc ca ador bucataria frantuzeasca, cu accent pe cea provensala, si as fi incantata sa se preocupe personal.  

Intre 7 si 11 seara nu am nevoie de Helene, poate sa-si ia liber si sa-si faca de cap prin oras cu handralaii. Dar tare as ruga-o sa vina acasa sa ma demachieze cum scrie prin revistele de femei ca se face dar mie nu-mi intra in cap. Adica sa o faca prin miscari circulare pe fata si pe decolteu, ascendent parca. Apoi as ruga-o sa-mi dea coltul de la plapuma deoparte, asa cum vezi la hotel, ca sa ai chef sa intri in pat.

Ah, si am uitat sa va spun ca dimineata ea a scos pernele pe geam la aerisit si le-a facut, din turtite, pufoase si umflate. Pentru ca deh, cine mai are luxul asta de a se preocupa cu asa ceva? Dar sa ne intoarcem. Helene! Helene! Pui tu ceasul sa sune? Si intinzi tu rufele alea din lighean? Ca eu am obosit si cred o sa adorm curand. Voua va e ok sa intindeti rufe? Eu detest.

In timp ce dorm, Helene, aceasta servitoare neobosita, imi face curat pe desktop. Imi evacueaza din laptop zecile de poze nereusite pe care n-am avut rabdare sa le sterg, si le aseaza frumos pe foldere in hard-ul extern. Si imi da jos de pe net filmele pe care vreau sa le vad urgent si muzicile dupa care tanjesc.

Dar s-a facut dimineata, ce bine e sa incepi o noua zi. Heleeeene, mi-e foame rau de tooooot!