Hot City - Cultura urbana feminina

Puteti sa credeti? Nu mai departe de acum doi ani as fi incercat sa am alaturi, mai cu duhul blandetii, mai cu forta, un doctor insensibil la plagi sau un avocat cu solzi cornosi in loc de piele.

Pentru ca omul, fiinta debila, mereu se imbolnaveste si prin urmare vine cu gasca in traista si cu umilinta, la singura persoana in stare sa-l repare. Vine la doctor, sotul meu. Si apoi tot omul, reparat fiind si in stare buna de functionare, devine lacom. Si incepe si da in cap, metaforic vorbind, la vecin. Si apoi ravneste si la nevasta lui, cuibarindu-se in patul inca asa de cald. Si unde vine el pentru izbavire? Cum unde? La avocatul reptila, sotul meu. Care il descurca si devine astfel un zeu in viata.

Daca nu mi-ar fi iesit cu astia doi, as fi incercat atunci planul B. Sa atrag in barlogul din cochetul apartament din nordul capitalei, un IT-ist. Pentru ca, nu stiu cum se face, ei au mereu joburi. Criza sau nu. Dar vremurile astea au trecut de mult si dintr-o data m-a palit evident. N-am ce face cu un doctor, nu-mi trebuie avocat. Cat despre IT-isti, sa fie la ei acolo.

Eu stiu ce vreau. Vreau barbat dezvoltator. Un barbat nemilos, cu sange rece si lipsa inima. Un barbat care, inarmat doar cu un laptop si cel mai sofisticat mobil si o conexiune la net, hotaraste destinele orasului in care traiesc. Un barbat care, atunci cand ne plimbam in parcul Herastrau, mijeste ochii. Si apoi se repede tacticos locul de joaca si isi ia timp sa informeze pe fiecare mama cu copil in parte. Distrati-va cat mai puteti, doamna. Dati bebelusul in balansoar de cate ori aveti un pic de timp liber. Pentru ca aici va fi un bloc de afaceri, foarte curand.

Ador senzatia de putere pe care mi-o da alaturarea de un asemenea personaj. Care ii/ne joaca pe toti din tastatura. Si nu se da in laturi de la nimic, oricat de veros ar parea. Mi se umple gura de apa cand il vad cum gandeste de “big” si cum nu-i pasa de nimic. Lacurile sunt pentru el prijlejuri de a face un mall. Cum vede oglinda apei, se gandeste automat la asanare. Vede intrarea, vede parcarea, vede fluxul imens de vizitatori cu pungi de hartie si publicitatea vanduta pe panourile din imprejurimi.

Padurile il intarata cel mai tare, cred. Cum vede frunze si veverite, il ia cu lesin de pofta. Alearga si mangaie duios fauna si flora. Scarpina veveritele intre urechi si le informeaza sec. Veveritelor, sa va luati catrafusele si sa va duceti unde vedeti cu ochii, nu e treaba mea. Aveti 3 luni la dispozitie, dupa care totul va fi aici ras pana la radacina. Asta nu e casa pentru veverite si alte tampenii. Asta e teren bun pentru vile de oameni cu stare.

Eu, cand vad un dezvoltator, incep sa ciripesc de adoratie, dar si adrenalina. Il vad cum poarta manusi ca un cioclu intelectual si cum baga groaza in toti oamenii pe langa care trece. Are instincte formate, privirea i se focuseaza pe obiectivul intalnit in cale. Si ochiul mareste ca o lupa performanta, observa imediat ce trebuie ucis. Dar asta numai pentru a da din nou viata unor noi structuri, mai in rand cu lumea.

E drept ca pana acum n-am reusit sa prind unul. De-aia o pun la rezolutii. N-am reusit pentru ca ei, dezvoltatorii, sunt putini pe cap de locuitor. Si sunt si foarte ocupati. Cum credeti ca au aparut toate cartierele astea noi si zonele comerciale?

Si mai am o nelamurire, dar sunt optimista. Mi-e frica de cum este un dezvoltator in alcov. Dar poate imi fac probleme degeaba. Eu cred ca el naruie orice forma naturala de viata doar acolo, afara. Si cred cu tarie ca acasa este locul unde isi revarsa el toata afectiunea si refuleaza de dulceata si tandrete.

Dar daca intr-o zi decide ca in sufragerie trebuie sa facem un call center, ca sa fim eficienti financiar? Sau ca trebuie musai sa secere cainele dintr-o lovitura, pentru ca sa plateste foarte bine pentru animale impaiate?

Nu stiu si nici nu vreau sa ma gandesc la asta. Sunt aventuroasa din fire si da, vreau barbat dezvoltator!