Hot City - Cultura urbana feminina

­Da, cam asa as vrea. Pe toate, chiar pe toate. Bineinteles ca nu e vorba de partea materiala, iar ele,  “toatele” nu sunt nici niste doamne sau domnisoare. Este vorba despre toate elementele care te pot ferici intr-o relatie, toate, fara compromisuri.­­



Nu cred ca mi se cuvine, nici ca merit, ci pur si simplu asta este ceea ce imi doresc. ­
­Inca nu-s batrana, deloc chiar, si totusi am obosit sa mai fac compromisuri. Mereu trebuie sa hotarasc ce cantitate de defecte pot sa suport de la un barbat. Fiindca cei care se potrivesc spiritului nu se potrivesc sufletului, cei care se potrivesc mintii nu se potrivesc trupului iar cei care par a se apropia de a indeplini toate conditiile sunt internati la nebuni.

Ei bine, vreau un exemplar care sa le aiba pe toate. Nu caut perfectiune fizica, dar vreau sa aiba si umerii lati, si picioarele lungi, si parul negru si buze frumoase. Vreau sa stie sa danseze dar si sa conduca masina pefect, vreau sa se bata bine la nevoie dar sa n-o caute niciodata. Vreau ca in pat sa n-o lungeasca prea mult dar nici sa dispara inainte ca eu sa apuc sa inteleg ce se intampla.

Pana aici nu pare ceva chiar atat de imposibil, nu e asa? Si ai putea sa crezi ca asta e partea ce mai grea! Ei, iata ca nu e. Partea ceva mai grea este sa ii placa aceleasi lucruri, dar nu chiar in masura in care sa nu mai am ce discuta cu el. De exemplu, as vrea sa ii placa acelasi gen de muzica, dar sa ne putem ciondani in legatura cu suprematia lui Nick Cave versus Tom Petty. Vreau sa abia aceleasi dorinte de calatorie ca si ale mele, sa doreasca sa vada acelasi gen de lucruri, dar sa petrecem seri placute argumentand in contradictoriu daca e mai bine sa vedem carnavalul la Rio de Janeiro sau la Olinda.

Trebuie sa ii placa animalele, asa cum imi plac si mie, dar vreau sa inteleaga ca un caine mare nu trebuie tinut in casa. Sau ca mancarea ieftina pentru animale nu e cea mai buna solutie.

Este ca a fost mai greu? Dar ce e cel mai greu vine abia acum. Vreau sa simta la fel, dar cu nuante diferite. Sa fie insa capabil sa inteleaga cand o ridicare din spranceana e suparare si cand e complicitate. Sa inteleaga ce am vrut sa zic dincolo de cuvintele care poate nu au fost foarte inspirate. Vreau ca atunci cand il apuc de mana sa stie sigur daca il atentionez, incerc sa-l opresc, m-am dezechilibrat sau am nevoie de tandrete.

Vreau sa inteleaga ca eu cred ca trebuie sa iti manifesti dragostea indiferent de starea de spirit. Ca sa te imbratiseze si sa te sarute cand este vesel te poti asteptasi de la un strain. Vreau sa inteleaga ca trebuie a-mi daruiasca totul sau s-o lase balta, fiindca pot supravietui si singura.

Dar mai presus decat a vrea totul de la el, as vrea sa am eu suficient caracter incat sa transform aceste dorinte in valori, cu toate ca stiu ca sfideaza flagrant bunul simt si realitatea.  Pana una alta, e prea tarziu, m-am obisnuit sa traiesc in realitate si  sa judec lucrurile cu bun simt. Dar poate in alta viata…