Hot City - Cultura urbana feminina

De vreo cateva luni de zile ma tot chinui sa gasesc raspunsul la acesta intrebare: eu la ce sunt buna? Probabil ati vazut si voi ca si mine zeci de bloguri unde oameni talentati pasionati de cate un hobby te uimesc cu ceea ce realizeaza. Sunt care fac fotografii minunate, altii gatesc. Unii fac bijuterii hand-made, alti creeaza accesorii sau haine.

Se scriu povesti, se fac origami, se demareaza actiuni de caritate, se croseteaza, calatoreste, deseneaza. Orice actiune pe care ne-o putem imagina este practicata magistral de catre o persoana (sau mai multe) din blogosfera.

Exista o  multime de oameni extraordinari, capabili sa creeze lucruri atat de minunate incat simti subit nevoia sa faci si tu ceva.

Stiu din start ca eu si cusutul nu suntem prieteni. Pentru orele de lucru manual din gimnaziu o rugam pe  bunica sa imi impleteasca ceva.

Nici acum  nu sunt mai inclinata spre cusut. Am o camasa si o haina fiecare fara un nasture care sunt condamnate pe viata sa stea in dulap.

Nici cu gatitul nu stau mai bine. Da, fac de mancare. Da, fac si deserturi. Dar intotdeauna bucate cat mai simple, cat mai rapide nici nu ma pot compara cu artistii culinari pe care i-am intalnit in blogosfera.

M-am apucat prin ianuarie sa imi fac niste cercei hand-made. Mie imi plac tare mult cerceii iar cand am vazut in supermarket ceramica din aceea pe care o poti incalzi in cuptor nu am putut rezista. Mi-am luat 2 pachete si in acea seara pana la 12 de noapte am gatit cercei.

Nu aratau foarte rau pana cand nu m-am apucat sa ii pictez. Vai, ce dezastru am putut sa fac. Imaginile frumoase din capul meu nu s-au lasat sub nici o forma transpuse pe ceramica. Am sters am refacut, insa cerceii mei nu aratau nici pe departe precum minunatiile pe care le-am putut vedea la altii.

Nu pot sa cant, sa desenez, nu am rabdare sa fac lucruri migaloase iar fotografiile mele sunt intamplator reusite. Sincer m-am intristat. Oare atat de lipsita de  aptitudini sa fiu? Nu se poate. Trebuie doar sa ma gandesc mai bine, cu siguranta exista ceva ce ma pasioneaza (pe langa scris si citit).

Imi place sa dansez. Si sunt destul de buna la yoga. Asta nu se pune. E o chestie fizica, eu nu am nici un merit. Imi trebuie altceva. Ceva nemaiauzit. Ceva deosebit. O calitate unica.

Gata, am gasit. Stiu ce reusesc eu sa fac mai bine decat oricine altceva. Ma pricep de minune sa ansamblez mobila de la Ikea. Si imi place la nebunie. Mi-as cumpara zilnic cateva doar-doar va trebui sa montez niste suruburi. Iar sentimentul de satisfactie pe care il am cand reusesc sa ansamblez un mic dulap! Ah.

Si eu care ma speriasem ca nu sunt buna la nimic. Daca ar sti de mine, cei de la Ikea m-ar implora sa devin noua lor imagine imagine: “Mobila de la Ikea e atata de placut de ansamblat incat iti faci un hobby din asta”.

sursa foto: canarypete