Hot City - Cultura urbana feminina

Sunt romanca, aici m-a adus barza care mi-a fost repartizata mie. Ce mi-am propus eu insa pentru anul 2012? Sa devin austriaca.

Am venit pe lume la capatul unei linii de tramvai, intr-un cartier ce poarta numele unui domn 100% necunoscut, pe oricine-as intreba: Leontin Salajan. Am crescut copacel la etajul 10 al unui bloc asezat langa o piata agroalimentara, slash cimitir. Sunt si bucuresteanca get-beget, prin urmare metropolitana pana-n maduva oaselor. Deci s-ar zice ca am noroc.

Dar tot eu sunt si adepta zicalei ca atunci cand exista vointa, exista si putirinta. Iar eu imi doresc din tot sufletul meu metropolitan sa ma transform intr-o austriaca. Accept chiar sa ma dezbrac de pedigree-ul meu de capitala europeana si sa devin o austriaca de periferie. Una uitata intr-un satuc minion la poalele Alpilor. Si totusi aproape de Salzburg si de Munchen si de Venezia si de alte locuri cu multa carisma de prin Europa.

De ce tin cu tot dinadinsul sa fac asta? Uite. Pentru ca austriecii au familii fericite, iar rata divorturilor pare sa fie dintre cele mai jigarite. Cred ca in Austria avocatii de divorturi mor de foame si cersesc mila, zgariind, cu un copil legat la san, la usile frumos decorate dincolo de care se lafaie cuplurile fericite. Barbatii si femeile par sa se inteleaga cumva intre ei si sa aiba in comun interesul de a trai impreuna bine, sanatos si simplu.

Barbatii austrieci sunt extraordinar de draguti si zambitori. Ei au cei mai lati umeri si cel mai galben par si cei mai albi dinti. Nu sunt niciodata sleampeti cu ei sau cu altii si fac mereu activitati prin jurul casei sau ceva sport. Se vede treaba ca nu zac, ca si cum tocmai se refac in urma unei lobotomii, toate serile pe canapéa la televizor.

Ii plac pentru ca stiu sa-si respecte timpul liber, fara sa se cocoseze in fata castigurilor fabuloase pe care ar putea in mod sigur sa le obtina de la turistii care colcaie in orice anotimp si la orice ora. Austriecii inchid supermarketul din satucul unde se skiaza la ora 7 seara. Au ore fixe in care poti merge la brutarie pentru chifle calde. Un interval clar in care poti pune benzina si daca ai uitat sa iei tigari, ooops, ai ghinion. La austrieci nu exista non-stopuri nici sa dai cu tunul.

Nu exista nici magazine luxoase pentru telefonie mobila, cu angajati care lucreaza ore tarzii chiar si sambata. Ca doar-doar vrea cineva sa plateasca o factura sau sa achizitioneze urgent o husa pentru mobil. Ceea ce mi se pare foarte ok. Austriecii sunt ordonati si te ordoneaza si pe tine, daca vrei sa te bucuri in vreun fel pe taramurile lor. Unde vacutele sunt vesele ca dau lapte si marmotele cu aptitudini de management impacheteaza ciocolate.

Mai vreau sa fiu austriaca si pentru ca m-am uitat cu atentie la mosii si babele lor, care sunt zvelti, bine dispusi si foarte dinamici. Mosii austrieci skiaza, fac trekking si biking, beau cafea si fumeaza dimineata cu prietenii la cafeneaua din colt. Sunt elegant imbracati, muncesc pana mor la vreo brutarie sau o pensiune, sunt integrati in familie. Si nu sunt tristi, mereu bolnavi, grasi si ramasi uitati de toata prin vreun apartament sordid de bloc. Vreau si eu, cred ca am dreptul, la o batranete austriaca.

Si, de ce nu, vreau sa fiu austriaca pentru ca mi se pare extraordinar sa skiez toata iarna in fiecare zi, daca am chef. Si apoi sa beau cappuccino cu spuma vieneza. Si apoi sa urc pe cararile de munte si sa culeg brate de flori. Si sa am cea mai frumos decorata casa din intreaga regiune. Si cei mai frumosi copii blonzi. Sunt de condamnat? Hmmm. Cine sa mai stie.

Tot ce pot sa zic este ca da. Am in plan sa devin austriaca si o sa ma tin de el cu toata tenacitatea. Deja ma simt blonda si ochii albastri, de statura atletica si imi vine sa ma apuc de preparat lichior de oua. Important e sa vrei, restul vine de la sine. La multi ani!