Hot City - Cultura urbana feminina

Totul s-a schimbat odata ce si ultimul coltisor al lumii a fost descoperit si dat la tv ca sa il vada o lume intreaga. A fost atunci un mare boom, s-au observat mutatii enorme de populatii pentru a ajunge in fata ecranului si a vedea cum punem (adica noi, ca si specie) stapanire pe fiecare particica a spatiului. In acel moment toata populatia planetei a plans, ba chiar si matele care se stie cat sunt de insensibile.



Au fost atunci entuziasti care declarau ca acesta este momentul in care omul se poate intitula stapanul absolut al universului fiindca nu mai are de unde sa apara monstrul acuns al spaimelor din copilarie. Au fost insa si sceptici care relevau existenta unor universuri paralele si cu lupe puternice dadeau la iveala fauna care traieste printre firele de par de pe pielea noastra. Au fost si nebunii petrecerii, cei care spuneau ca acum nu ne mai ramane nimic altceva de facut decat sa distrugem tot ceea ce exista, sa ne autoretragem noi si cu tot universul nostru ca sa mai poata veni si altii.



Si din acel moment in care toata lumea a baut sampanie si s-a imbratisat ca la un revelion veritabil, dar fara decalaje orare, un alte feluri de nebunie au inceput sa ne bantuie.



Cea a spaimei ca nu mai avem in ce sa fim primii, ca acum gata cu mandria noastra. Si au inceput sa se inventeze tot felul de topuri de genul cine mananca mai multe clatite mai repede, care oras produce cel mai mare carnat, cine spala cel mai repede toate vasele de la petrecerea campeneasca. Si evident lumea a inceput de atunci sa se ingrase foarte tare.



Daca a disparut meseria de explorator cum mai ramane cu credinta ca te poti duce in vreun locusor nedepistat pana atunci si apoi sa te intorci acasa cu niste margele colorate si sa fii facut cavaler? Monarhia engleza, care era initiatoarea acestor distractii barbatesti, si-a dat seama de suferinta poporului care nu mai avea la ce salbatici sa se zgaiasca si a inceput sa ridice la rang de cavaler barbati cu vocea subtire care nu au nimic impotriva sa devina bufonii unei lumi intregi.



Unii au sperat ca nu s-a pierdut totul, ca mai poate exista ceva nou, chiar daca stii fiecare coltisor al hartii. Cica starea de spirit in care esti te poate duce in infinitati de universuri. Si asa, oameni cu substante la creier, unii mai paraleli decat altii, au inceput sa circule liberi pe strada. Lumea universului halucilogen era in plina expansiune pana cand si-au dat seama unii lipsiti de imaginatie ca nu e bine pentru economie si au impus cresterea productiei de filme, ca astea sunt impozitabile pe cand visele nu.



Toate incercarile au fost zadarnice. Chiar si asa nevrotici, halucilogeni si grasi, nimic si nimeni nu a mai reusit sa ne scape de impresia ca lumea este un loc foarte stramt in care fiecare vede pe fiecare. Nu mai exista locusor in care sa nu fi calcat inaintea ta un alt pas bine documentat cu o camera si dat apoi populatiei pe post de sic! nici aici nu ai fost primul. Cine mai inventeaza un joc, sa ne treaca si noua timpul mai usor?