Hot City - Cultura urbana feminina

Din pasiune te duc la un Mac si apoi acasa sa iti arat colectia mea de ursuleti de plus (eufemism, ce credeati?), din pasiune iti trimit pe messenger linkuri catre melodii preferate de pe youtube, tot din pasiune iti scriu zeci de sms-uri in fiecare seara, indiferent unde sunt si ce fac. Mai tarziu, din lipsa de pasiune casc de nu mai pot cand sunt cu tine in vacanta pe plajele Mediteranei si te trimit acasa fiindca eu vreau sa imi intalnesc prietenii si in cele din urma te trimit unde vrei tu. Ce se intampla intre cele doua puncte e mai putin important, sunt clipe care trec in diverse nuante indistinctibile.

Mai demult, din pasiune, Don Quijote a incalecat o martoaga si a pornit sa isi cucereasca gloria sa o depuna pe toata la picioarele sensibilei si gratioasei Dulcinee. Deh, in vremuri demult apuse pasiunea te infrumuseta, transforma broastele in printi. Acum am nici gand sa mai inghitim astfel de aberatii. Pasiunea e un rau pe care natura haina l-a turnat in noi ca sa ne inmultim (noroc ca am descoperit cum sa o fentam).

E adevarat ca se mai apeleaza la pasiune, dar doar ca sa ni se vanda chestii. De exemplu intalnim multa pasiune in muzica. Fetele din clipuri sunt lucioase si se unduiesc ca si cum ar spune – deci asta ai putea capata daca ai fi de nasul meu. Cu alte cuvinte se marketeaza, supraliciteaza. Barbatii sunt plangaciosi si slabuti, pierduri undeva pe un tarm pustiu, ii intelegi de ce nu traiesc pasiune decat la nivelul imaginarului. Ei pun accent pe faptul ca poate ti s-a intamplat si tie sa suferi in taina ca boul pentru cine stie ce persoana care daca te-ar fi vrut oricum te-ar fi plictisit in cele din urma. Si poate ca atunci o sa le cumperi si lor CD-ul.

In filme pasiunea adevarata apare doar atunci cand ea este pe moarte sau el trebuie sa plece in razboi unde isi pierde ambele picioare si cei doi dinti din fata. Si atunci se iubesc de nu mai pot si isi trimit unii altora scrisori siropoase si admira felul in care ea mesteca sau el se spala pe dinti. Lucruri marunte pe care stiu ca le vor pierde si asta ii face sa isi spuna ca se pot bucura de ele acum, fiindca oricum nu ii obliga cu nimic pe viitor. Se mai poate intampla si sa o lasi sa moara in desert si atunci iese un film de vreo 3 ore care sa explice cat de mult ai suferit.

In romane avem pasiune a la Sandra, o pasiune din aia descriptiva in care muschiul lui este foarte plin de sentiment. Si mai sunt si cateva fete din alea care nu stiu pe cine, de ce gen si de ce in general, totul e sa simta profund si la gramada. Foarte descriptive si ele. Si enervate ca nu a avut nimeni inca ideea sa produca direct un film porno ca sa nu mai fie nevoite sa insire atatea adjective. Pana la urma in cate feluri poti descrie o partida de sex?

In rest toata lumea prefera mai degraba cinismul decat pasiunea care, acum, este un fel de dovada incontestabila ca esti cam inocent intelectual vorbind. In viata de toate zilele pasiunea este tabu. Daca se intampla sa ne impiedicam de ea ne cuprinde un fel de mila si sugeram solutii pentru revenire. Printre preferate se numara sexul si bautura. In cazuri extreme e sugerata casatoria. Se stie ca aceasta este moartea oricarei pasiuni.