Hot City - Cultura urbana feminina

Cu Laura am discutat intai despre deliciosul ei blog cu mancare. Si tot vorbind despre paste si minunata mancare italiana am inceput sa discutam despre Italia, tara in care Laura locuieste in prezent.

Un interviu despre normalitatea si frumusetea Italiei, despre cum te schimba 8 ani in alta tara, despre frumusetea adeseori trecuta cu vederea a Romaniei, despre romani si italieni.

Sabina: De cat timp ai plecat din tara si ce te-a motivat sa te muti in Italia?

Laura Adamache: Am plecat in urma cu 8 ani din Romania. Intial numai gandul de a pleca de acasa ma inspaimanta pur si simplu si desi in primii doi ani mi-a fost teribil de greu sa ma obisnuiesc cu Italia pana la urma am reusit sa ma integrez.

Sotul meu a primit un contract in Italia si l-am urmat dar inceputul a fost tare tare greu pentru ca nefacand parte din UE in acea perioada, eu nu puteam sa stau mai mult de 3 luni in Italia dupa care trebuia sa ma intorc in tara pentru o alta perioada de 3 luni.

A fost foarte greu si de multe ori am crezut ca nu o sa rezist in acest ritm foarte mult timp, dar dragostea pe care i-o port sotului meu m-a ajutat sa trec cu bine peste aceasta perioada.

Explorarea Italiei

Sabina: Si cum vezi acum statul in Italia?

Laura Adamache: In toti acesti ani am invat sa iubesc Italia, nu la fel de mult ca pe Romania (pentru ca radacinile mele sunt in Romania si acolo vor ramane pentru tot restul vietii mele), dar avand in vedere ca imi traiesc prezentul aici, nu pot decat sa iubesc aceasta tara si sa o respect pentru minunatiile cu care incanta ochiul si sufletul fiecarui vizitator.

In Italia exista un patriotism extraordinar care din pacate noua ne lipseste cu desavarsire. Unitatea este o alta calitate tipic italiana, respectul pentru valorile nationale, dragostea pentru frumos fac din aceasta tara un loc minunat in care este imposibil sa nu te simti bine.

Sabina: In ce zona a Italiei locuiesti?

Laura Adamache: In Umbria. Initial am stat 2 ani in Lombardia, apoi in Lazio, apoi in Emilia-Romagna, apoi in Lazio din nou, dupa care a urmat Germania si acum in Umbria. Un adevarat maraton!!

Imediat dupa ce am ajuns in Italia am locuit timp de 2 ani in Lombardia, Varese, o zona absolut minunata care imi trezeste amintiri superbe.

Desi eram terorizata de faptul ca nu cunosteam limba si mare parte din timp mi-o petreceam in casa, incet incet am prins curaj si am inceput sa ies. Imi amintesc de prima conversatie avuta cu o italianca.

In acea perioada nu aveam masina de spalat in complexul de apartamente unde locuiam, dar la parter era o sala mare cu masini de spalat si uscat unde am vorbit pentru prima data in limba italiana.

Ma bufneste rasul acum pentru ca imi amintesc ca nu cunosteam decat cateva cuvinte in italiana iar conversatia a fost un mix de franceza-italiana-engleza. Sincera sa fiu nu stiu cum de am reusit sa port acest dialog mai bine de doua ore dar ii multumesc si acum acelei doamne absolut incantatoare, tot Laura se numea, pentru ca a avut rabdare sa ma asculte.

Cred ca aceasta intalnire mi-a dat curajul care imi lipsea cu desavarsire si datorita ei am inceput sa ies din ce in ce mai des singura. Dupa spalatorie a urmat un salon de coafura, apoi un bar unde am servit o cafea si un supermarket. Din zi in zi mi se parea mai usor, iar firea amabila a italienilor m-a ajutat enorm. Daca as fi intalnit pe cineva care nu ar fi dar dovada de amabilitate si rabdare sigur acest proces de integrare devenea mult mai anevoios.

Dupa Lombardia a urmat Lazio, o zona unde mie mi-a ramas o particica din suflet desi oamenii nu erau atat de amabili fata de cei din nord. Localitatea unde am stat se afla la 15 km de marea Tireniana asa ca aproape zilnic eram la mare in timpul verii. Varietatea de legume si fructe, culoarea naturii, istoria bogata a locului, fac din Lazio una dintre cele mai frumoase zone unde am stat pana acum.

Si acum ma gandesc cu nostalgie la mare, la palmieri, la portocalele si lamaile de care te impiedicai pe strada, la satucele mici si cochete si la prietenii pe care ni i-am facut acolo.

Dupa Lazio a urmat Emilia Romagna unde am avut ocazia sa cunosc adevarata mancare italiana. Se mananca absolut excelent acolo, bucataria emiliana fiind una dintre cele mai cunoscute si apreciate bucatarii din intreaga Italie. Stiu ca in Cento, oraselul in care am locuit, erau in timpul verii extrem de multe sarbatori. Eu l-am numit " orasul care nu doarme" pentru ca in permanenta erau oameni pe strada, diferite evenimente unde se putea manca, dansa, relaxa, intr-un cuvant un oras extrem de viu.

Dupa Cento ne-am reintos in Lazio cu mare mare bucurie si dupa 1 an am plecat in Germania pentru 6 luni aproape. Germania nu este Italia, este insa o tara superba iar Bavaria, unde am locuit in aceste 6 luni, seamana foarte mult cu Romania ca natura. Oamenii sunt extrem de civilizati dar cred ca foarte greu se pot crea relatii de adevarata prietenie. Eu nu am avut ocazia sa incerc sa imi fac prieteni pentru ca nu cunosc limba germana din pacate. Cu drag as dori sa ma mai intorc acolo pentru o perioada mai scurta, probabil intr-un mic concediu.

Dupa Germania  a urmat Umbria, o zona magica dupa parerea mea pe care inca o explorez. Este o regiune imbracata in verde (nu degeaba este numita "inima verde a Italiei") cu foarte multe lacuri si paduri iar oamenii intalniti aici au un suflet de aur. Atata caldura nu am simtit pana acum in nici o parte a Italiei. Pana acum ne-am oprit aici cu maratonul prin Italia dar nu pot sa spun ca nu imi doresc sa cunosc si alte regiuni din aceasta minunata tara.

Diferente intre romani si italieni

Sabina: Cum sunt oamenii in Italia. E o diferenta fata de modul de a fi al romanilor?

Laura Adamache: Desi avem aceeasi radacina latina si avem cateva trasaturi comune suntem foarte diferiti.

Diferenta este data de gradul de civilizatie. Italienii au multe defecte, dar au o calitatea foarte mare si anume bunul simt, iar aici ma refer strict la oamenii cunoscuti de mine si sotul meu care fac parte din toate paturile sociale, de la muncitori de rand pana la intelectuali.

Stiu sa vorbeasca si stiu sa isi imbrace nemultumirile in cuvinte care nu lovesc si nu jignesc.

La noi, violenta verbala a tins cote ingrijoratoare si se pare ca nu mai stim sa vorbim si sa ne comportam civilizat. Din cauza acestui fapt ajungem sa fim incoerenti si riscam ca in loc de un dialog civilizat sa purtam numai monologuri si sa indepartam astfel lumea civilizata de noi, ca neam.

Este o intrebare foarte grea si incerc pe cat se poate sa raspund fara sa supar pe nimeni desi eu ma bazez pe faptul ca un om inteligent stie sa isi accepte propriile defecte. Suntem diferiti fata de italieni asa cum italienii sunt diferiti fata de nemti si cum nemtii sunt diferiti fata de francezi.

Poate ca noua, romanilor, nu ne-ar strica sa invatam sa avem un pic de bun simt, de rabdare si de grija fata de propria persoana. Nu ne-ar strica putin mai multa unitate, mai mult respect fata de trecut, mai multa mandrie si dragoste.

Cum te schimba Italia

Sabina: Cum te-a schimbat statul in Italia?

Laura Adamache: In primul rand mi-am schimbat total alimentatia. In tara mancam destul de multe mancaruri traditionale gen: sarmale, tocanite, multe prajeli si putine legume si fructe.

Aici am ajuns sa renunt aproape definitiv la sosuri si la tot ce e prajit in ulei si am inceput sa mananc multe legume crude sau gatite cat se poate de simplu .

Nu neg ca din cand in cand gatesc si mananc chiftele sau parjoale moldovenesti, manacare de limba sau snitele dar nu la fel de des ca inainte.

O a doua mare schimbare o reprezinta activitatea fizica care imi lipsea cu desavarsire in Romania. Aici se face foarte mult sport, de la varste fragede pana la varste inaintate. Foarte des vad aici persoane de peste 65 de ani care fac mountain bike sau  jogging.

In Italia sunt foarte raspandite scolile de dans si cred ca peste 50% din populatia de peste 50 de ani este inscrisa la o asemenea scoala.

Acum 2 ani am cumparat o bicicleta si foarte des mergem in weekend sa facem un traseu prin padure. De asemenea practic yoga si pilates de 5 ori pe saptamana timp de 3 saptamani pe luna, am un stepper pe care il obosesc aproape zilnic si bineinteles jogging, cat pot de des.

Stiu ca multi gandesc ca daca fac curat in casa sau spala sau calca fac sport dar nu este corect. Yoga, pilates, mersul pe jos sau bicicleta, antreneaza si tonifica cu totul alte grupe de muschi decat treaba in casa asa ca sfatuiesc pe toata lumea sa faca macar 20 de minute de sport pe zi.

Sportul iti creeaza o stare de bine la nivel psihic si fizic si ne ajuta sa sfarsim o zi extenuanta cu alt tonus.

Sabina: Ce iti place cel mai mult la aceasta tara?

Laura Adamache: Eu iubesc foarte mult ordinea si tot ce este frumos si vesel. Aici asta am gasit, o tara ordonata, cu oameni foarte veseli si civilizati.

Nu spun ca italienii nu au probleme. Bineinteles ca au, dar stiu sa le infrunte cu zambetul pe buze. Rar vezi oameni tristi, apasati de greutati si imbracati neingrijit pe strada.

De exemplu, dupa tragicul cutremur din Abruzzo, cei care au scapat cu viata au pierdut absolut tot. Cu toate acestea, din buletinele informative, am observat ca au infruntat situatia remarcabil de bine desi au fost obligati sa traiasca atatea luni in corturi si in frig.

O tragedie de asemenea amploare nu poate fi infruntata in nici un caz usor, dar imi place ca italienii incearca sa se ridice din orice incercare grea la care ii supune viata. Si reusesc intotdeauna. Isi iubesc enorm tara, isi respecta cu sfintenie traditiile, istoria si stiu sa isi promoveze valorile. Sunt de admirat din acest punct de vedere.

Din Italia in Romania

Sabina: Daca ar fi sa schimbi ceva in Romania dupa modelul italian ce ar fi?

Laura Adamache: Grea intrebare pentru ca trebuie schimbate atatea in Romania. In primul rand mi-ar place ca Romania sa fie condusa de oameni care isi iubesc tara inainte de orice.

Daca aceasta schimbare se va produce candva, eu sper cat mai repede, se vor schimba si romanii. In primul rand as pune la punct infrastructura. Fara drumuri Romania arata ca un sat si desi este o tara superba nu reprezinta  o destinatie turistica atractiva.

As sapa si dezgropa adevarata bucatarie romaneasca si apoi as promova-o cat se poate de bine in lume.

Mi-ar place sa pot face ceva astfel incat poporul roman sa devina un popor vesel cu oameni care stiu sa zambeasca si sa se bucure de viata. Sper ca toate aceste lucruri sa fie realizate cat mai curand astfel incat sa putem rosti cu mandrie:" Da, sunt roman".

Sabina: Citesti bloguri feminine scrise de romance care locuiesc in strainatate?

Laura Adamache: Da, citesc, si chiar cu foarte mare placere. Unul dintre aceste bloguri este blogul Mayei, o persoana extraordinara si foarte talentata. Un alt blog exceptional scris de o persoana absolut deosebita din toate punctele de vedere este blogul lui Jacob, un roman stabilit in Germania si cel al Adrianei Nicoleta o persoana draga mie si foarte talentata.

Sabina: Mai e ceva legat de faptul ca locuiesti in Italia care ai vrea sa ne impartasesti?

Laura Adamache: Ar mai fi foarte multe pentru ca fiecare zi traita aici reprezinta o alta experienta dar per total consider ca am acoperit cele mai importante aspecte legate de Italia si de poporul italian. Este o tara primitoare unde se poate trai civilizat atata timp cat muncesti cinstit si esti o persoana onesta. Italia este o tara care nu cere decat respect si atata timp cat esti respectuos fata de ea e imposibil sa nu te primeasca cu bratele deschise.

Sabina: Cine esti tu? Cine este Laura Adamache?

Laura Adamache: Intrebarea asta mi-am pus-o si eu de foarte multe ori si chiar foarte des. Cine sunt eu? Sunt o bucuresteanca de 34 de ani stabilita in Italia de o buna bucata de vreme.

Iubesc tot ce tine de bucatarie, de la micile instrumente care ne fac viata mai usoara si pana la retete apartenente bucatariei nationale si internationale.

O a doua mare dragoste a mea este minunata lume a fotografiei in care pot spune ca abia invat sa pasesc pentru ca fotografia este o arta complexa care necesita mult studiu si practica intensa. Iubesc cartile, le iubesc enorm de mult, si pot spune ca nu pot incheia o zi fara cateva randuri citite. Fiind fascinata de arheologie, devorez cartile legate de marile civilizatii disparute. Iubesc  tot ce este frumos, iubesc natura si linistea.

Sunt casatorita de 9 ani cu un om absolut extraordinar, Cristian, care ma sustine si incurajeaza sa imi dezvolt pasiunile, ma asculta si ma intelege, ma respecta si ma iubeste neconditionat.

Nu stiu ce v-as mai putea spune despre mine. Sunt o persoana multumita si fericita. Asta sunt eu!