Hot City - Cultura urbana feminina

Berlin suna ca un fel de pamant al fagaduintei pentru emigrantii din zona +25. Cool, nonconformist si profund cosmopolit, Berlinul functioneaza ca o fata morgana pentru multi dintre noi. Dar Luisa a luat taurul de coarne si s-a mutat acolo iar noi i-am luat la cald primele impresii.

S: Cum ai ales Berlinul si ce trebuie sa faca un roman pentru a locui legal in orasul asta?

Luisa: L-am ales din doua motive. Simteam, fara sa stiu exact de ce, ca mi se potriveste. Apoi aveam déjà o prietena foarte buna care locuia in Berlin de mai bine de 5 ani si stiam ca ma poate ajuta sa cunosc lume, sa ma integrez. Pentru ca, oricat de mult mi-ar placea mie adrenalina si experientele noi, cred ca fara job, fara un loc unde sa stai si fara un prieten e cam greu sa pleci. Ori, in Berlin, eu aveam déjà doua din trei.

Mi-am facut prieteni chiar din prima seara. Am mers la o petrecere, ocazie cu care am cunoscut o multime de oameni noi. Sincer, nu-mi imaginam ca voi da peste asa romani haiosi aici! In rest, toate natiile pamantului. M-am imprietenit si cu nemti care, nu stiu de ce, au nemeritata reputatie de “oameni reci”. Sunt niste baieti de treaba!

Un roman trebuie doar sa se inregistreze la primarie, Anmeldebescheidigung se numeste oratania aia de foaie. Mi-au trebuit doua saptamani sa-i invat numele. Cel mai usor e sa te inregistreze un prieten stabilit déjà acolo, sa te ia in spatiu. In rest, putem sta linistiti in Berlin, atata vreme cat avem cu ce ne intretine.

S: Ce te-a frapat pana acum ca si diferente de stil de viata?

Luisa: Oamenii de aici isi apara cu dintii drepturile. Ei nu au mentalitatea asta ca degeaba faci plangere, ca oricum nu se rezolva nimic. Aici, daca iti bati capul, se poate rezolva. De exemplu, transportul in comun e usturator de scump. Dar, daca respectivul mijloc de transport nu vine la fix si omul chiar se grabeste, ia un taxi si, dupa ce-si rezolva treburile, se duce cu bonul de taxi la RATB-ul lor pentru decont.

Majoritatea chestii noi sunt de bine. Imi place ca aici lumea nu te judeca dupa cum arati si dupa ce porti. O mama tatuata si plina de pierce-uri nu e vazuta ca o stricata incapabila sa-si educe copilul, iar un barbat cu parul verde si cu blugii rupti nu e neaparat un drogat care-si rateaza viata. Aici, lumea e mai colorata, dar asta nu-i face oameni de mai proasta calitate.

Si oamenii nu se plang de job. In Romania si eu si toti din jurul meu ne plangeam de serviciu. De sefi, de colegi, de nedreptatile care ni se fac, de salariul nemeritat de mic in comparatie cu munca si cu nervii consumati samd. Aici nu numai ca nu se plang, dar nici nu vorbesc de job. Timpul liber e doar pentru fun. Nu-mi dau seama daca asta se intampla pentru ca au conditii mai ok sau e pur si simplu o chestie de mentalitate dar abia astept sa aflu.

Insa, da, au si ei bubele lor in cap. De exemplu, la nemti birocratia e si mai si ca la noi. Ca sa iti poti cumpara o cartela telefonica sau internet, trebuie sa fii inregistrat la primarie. Fara formularul de mai sus, nu rezolvi nimic. Pentru orice chestie iti trebuie o mie de foi. Ca sa poti inchiria o locuinta, trebuie sa scrii o scrisoare in care te justifici de ce vrei sa locuiesti acolo: ca iti place zona, ca lucrezi aproape. Sa convingi proprietarul ca you are the one. In plus, trebuie sa faci dovada unui venit stabil si a faptului ca nu ai datorii la stat. Suna absurd, dar e posibil ca din cauza unui card Sensiblue sau Douglas, de exemplu, sa nu iti poti inchiria o locuinta, intr-asa masura esti verificat.

S: Este mai scump sa locuiesti la Berlin decat la Bucuresti? Cum te descurci?

Luisa: E un pic mai scump. Fata de restul Germaniei si fata de celelalte orase din vestul Europei, viata in Berlin e chiar ok. Chiriile sunt ceva mai mari, cam cum erau in Bucuresti inainte de criza. Mancarea, imbracamintea sunt cam la fel, pe alocuri chiar mai ieftine. Transportul , insa, e scump (de vreo 4 ori mai scump) si, in general, serviciile. Un bilet pe orice mijloc de transport in comun – valabil 3 ore – e 2,3 euro. Daca e sa mergi la o cosmetica, pentru un epilat, lasi linistit vreo 65-80 de euro. Traiul de baza e ok. Tot ceea presupune insa un moft – coafor, cosmetica, mancat in oras etc – ustura. Rau.

Eu am avut o suma care sa-mi permita sa traiesc cateva luni. Cheltui pe chirie, transport, curs de germane, mancare, mai un iesit in oras, mai o bluzita…ca oameni suntem haha.

Sper sa gasesc tot un job in publicitate sau colaborari pe la reviste. Un job care sa-mi placa si in care sa conteze totusi ce am studiat si ce experienta am. Dar, pana l-oi gasi pe ala, nu m-oi da in laturi de la nimic. Nu mi-a fi rusine nici sa servesc la mese, nici sa vand la tejghea. Orice munca cinstita merita respect. Fostul meu art imi sugera sa incerc video-chat…si imi tot zic de ceva vreme sa ma apuc de niste abdomene hahaha!

S: Cum arata o zi berlineza? Te simti un emigrant?

Luisa: Trezit pe la 9, facut temele pentru scoala. Mi se pare extraordinar sa fiu iar eleva. Dupa teme, in functie de vreme, un pic de jogging. Am un parc la 2 minute de mine frumos de pici. Cu ratuste salbatice, cu raulet, cu veverite, cu multi oameni care fac sport – alearga sau se dau cu biclele, cu bunici care plimba nepoti etc. Chat cu prieteni, dat un ochi pe site-urile de joburi. Pe la 5 fara plec la scoala si apoi incepe partea frumoasa – ba o bere, ba un concert de jazz, ba o vizita la prieteni.

Nu ma simt nici singur pe lume dar nici de-al casei. Ar fi fost si culmea sa fiu dupa doar o luna jumatate! Ideea e ca, la cat e de pestrit peisajul pe aici, nu prea ai cum sa te simti ca un emigrant. Berlinul e un oras extrem de cosmopolit. E putin probabil sa nu-ti gasesti nicicum locul.

S: Care sunt cele mai mari avataje pe care le ai traind in Berlin? De ce ti-e dor?

Luisa: In conditiile in care nu am de lucru, nu imi pot permite sa fac chiar tot ce as avea pofta. Eu am venit pentru o schimbare de aer, pe care mi-o doresc de mult timp. Si am vazut in plecarea asta un soi de evadare, o pauza binemeritata in care sa-mi reincarc bateriile. In plus, mi-a fost pofta sa cunosc lume noua si sa am o experienta noua. Si fix asta traiesc acum. M-am desprins, cel putin pentru o perioada, de un ritm care ma cam storsese. Si, chiar daca va trebui sa ma reintorc, sigur o voi face mult mai linistita si mai impacata dupa experienta asta. Mi-e dor de oamenii care mi-erau dragi. Si, bineinteles, de animalutul meu care sper sa ajunga la maica-sa in mai.

S: Care a fost cea mai interesanta experienta pe care ai avut-o pana acum?

Luisa: Ooo…asta trebuie sa va spun!!! Auzisem eu ca Berlinul are niste cluburi mai ciudate asa si am zis…hmm…ia sa vedem. Am ales sa mergem intr-un club de fetisisti, in care stiam ca lumea poarta mai un latex, mai un bici na…dupa preferinte. Mare noroc cu prietena mea, Laura, ca ma pusese in tema. Pentru ca la asa fauna nu ma asteptam - barbati goi goluti de toate varstele si orientarile dansau cu naturalete in cerc. Femei in sanii goi cu niste x-uri negre pictate pe sfarcuri se sarutau care mai de care. In drum spre baie te impiedicai de un manage a trois. Alaturi, un tip cu masca de latex si tocuri sa dadea intr-un scranciob. Trei barbati in boxeri decupati la spate incepeau un preludiu sprijiniti de un scaun ginecologic. Travestiti siliconati cu ciorapi de plasa si fuste mini se dadeau cu ruj in oglinda de la baie. Sa continui? Haha. Undeva, intr-o a doua sala a clubului era un balconas unde ziceai ca tocmai se turna o scena din “Parfumul”. Stiti voi care. Si, in tot acest timp, restul lumii dansa de parca ceea ce se intampla alaturi era cel mai firesc lucru. La inceput m-am uitat curioasa, ca na, la Gura Humorului, de unde-s eu, nu vezi din astea, dar, dupa o vreme, era…cam mult.

S: Cum sunt barbatii nemti? Sa venim toate dupa tine?

Luisa: Jur ca ma uit dupa barbati (iarta-ma Danut), cat sa-mi clatesc si eu ochii, dar nu vad nimic care sa-mi placa. Toate prietenele imi zic ca pfuai, li se taie rasuflarea de 47 de ori pe seara, asa multi barbati frumosi vad. Un lucru e sigur insa – mi se par mai prost crescuti decat barbatii romani. Nu deschid usi, nu te conduc acasa, nu iti cedeaza locul in autobuz, nu se ofera sa te ajute la bagaje. Atat au luptat femeile pentru egalitate, incat chiar o au. Iar pentru mine, obisnuita totusi cu niste delicati si manierati, astia mi se par…varza!

S: Ce mai vrei sa ne spui, lucruri care noua nici nu ne trec prin cap?

Luisa: Ce-mi place la Berlin de mor e ca, daca vrei un trai tihnit, poti sa ai parte de el. De cauti natura, peste tot e verde si frumos. Iar daca esti un party animal, atunci clar esti la tine acasa.

In weekend, de exemplu, unele petreceri tin de vineri seara pana luni dimineata. Si vorbesc de aceeasi petrecere. Practic, daca nu vrei sa pierzi noptile, te trezesti dimineata, bei cafeaua si la 10 mergi in club. Muzica e la fel de buna si e plin de oameni , de parca atunci ar incepe petrecerea. Si aici nu petrec doar tinerii. La un moment dat, langa masa noastra dintr-un barulet, erau doi batrani. Cu berile si tigarile in fata. Dar vaaai, atat de batrani incat femeia, nemaivazand bine, era cat pe ce sa-si aprinda tigara la filtru. Noroc cu mosul care, avand ochelarii la el, i-a luat tigara si i-a intors-o. Intalnindu-se la baie, batrana, cocheta foc si vopstita roscat, ii spune Laurei razand din tot sufletul “Ich bin 80 und ich lebe noch” (Am 80 de ani si inca traiesc). La 4 dimineata, cand noi ne pregateam sa plecam spre casa, batranii erau inca la masa.