Hot City - Cultura urbana feminina

Am intrebat-o pe Lia care este relatia ei cu Suedia, cum crede ea ca iubesc suedezii si daca e cazul sa mergem toti acum acolo, la ea. Am aflat ca prima data i s-a spus te iubesc in suedeza si ca suedezii sunt sfiosi dar buni tati.

Sana: De ce ai ales Suedia?

Eu am o poveste veche cu Suedia, prima tara straina pe care am vizitat-o, acum 15 ani. Mi-au placut locurile, oamenii, l-am cunoscut pe barbatul cu care am avut prima mea relatie reala, de lunga durata, chiar daca la distanta. Mi-au mai placut multe alte locuri de atunci, dar Suedia mi-a ramas la suflet. Cand m-am decis acum un an si jumatate sa emigrez, Suedia a venit firesc in planuri. Trecuse foarte usor prin criza economica, nu aveam nevoie de permis de munca si, cel mai important, am aici o prietena deosebita cu care m-am putut sfatui, care m-a ajutat cu primele chestiuni administrative si de suflet.

Sana: Care sunt primele 5 chestii pe care ai invatat sa le zici in suedeza? De ce?

In primul rand, acum 15 ani am invatat sa fiu alintata cu “lilla flicka”, adica un fel de “fata mica” si mi s-a spus prima data in viata “te iubesc” in suedeza - “jag älskar dig”. Aici oamenii sunt foarte draguti, de la vecini la soferul de autobuz sau casierii din magazin, toti zambesc, saluta si iti multumesc chiar si ca sa iti arate aprecierea ca le-ai multumit tu inainte sau ca ai cumparat de la el sau ca ti-ai folosit cardul de transport, asa ca imediat am invatat sa spun “hej!” si “tack” (buna! si multumesc), ca sa fiu in rand cu ei. Iar zambetul pe fata aproape non-stop a venit si el natural. A cincea chestie cred ca a fost “kvitto?”, ca peste tot te intreaba daca vrei bonul de casa. Haha!

Sana: Spune-mi 3 chestii de care trebuie sa tina cont un roman care vrea sa plece acum, cand ne citeste, in Suedia?

Hmm, eu am plecat ca asa am simtit eu, chiar n-as putea spune cuiva sa vina sau nu in Suedia sau sa plece din Romania. Pe zi ce trece realizez tot mai mult ca ideea de emigrare nu se potriveste chiar oricui, iar Suedia, desi de la departare pare o tara perfecta, cu un sistem minunat si o viata mai mult decat decenta, cu siguranta se potriveste doar catorva. Pana ajungi sa te bucuri de sistemul asta minunat trebuie sa ai nervi si rabdare si motivatie, altfel iti bagi repede picioarele. Nu e o tara unde faci rapid o jmecherie, faci repede niste bani si te-ai scos. Nu, totul ia timp. In plus, iarna chiar e lunga si intunecoasa. Un singur sfat as da, sa vina o perioada (mai ales mai spre toamna-iarna cand totul e mai gri si mai pesimist), sa vada ce si cum, abia apoi sa decida daca li se potriveste sau nu Suedia.

Sana: Am ajuns la barbati. Este adevarat, oare, ca suedezii sunt mai pampalai in pat sau asta e doar un zvon rautacios?

Mai, nu am testat prea multi ca sa dau deja un verdict hahahaha! Dar uitandu-ma pe strada la cati tatici cu cate 2-3 copilasi de mana sunt, as zice ca fac ei ceva cum trebuie in pat. Dar stiu ca au fost desemnati (si chiar se vede pe strada daca urmaresti un pic) cei mai buni tatici, iar dupa o anumita varsta, cred ca asta atarna destul de greu in balanta unei femei, nu?

Sana: Cum iti fac curte barbatii suedezi? Ca nu pot crede in ruptul capului ca ai aparut acolo si te-au lasat in pace.

Aici clar sunt diferiti de romani. Sunt mult mai timizi, nu fluiera dupa tine pe strada, nu striga mascari si nici nu vin ei cocosi la tine in vreun bar, de exemplu. Dar se uita, oho! Si zambesc, iti dai seama ca le-ai trezit interesul. Din cauza timiditatii par un pic stangaci, dar daca faci tu un pas cat de mic, se deschid si sunt draguti si simpatici. La job, de exemplu, cei care sunt un pic curtenitori ma intreaba mereu ce fac, sunt ok? Si sar sa ma ajute, asta dupa ce am cerut firesc de cateva ori ajutor si au fost foarte incantati sa o faca (fac o paranteza, la inceput am crezut ca ei sunt cam mitocani, nu deschid usa gagicilor, le lasa pe ele sa care diverse, dar am realizat ca buba la cap e la ele, care duc egalitatea intre sexe mult prea departe). Ce mi se pare mie foarte dragut e ca le trezesc interesul pentru ca sunt micuta de statura, am par si ochi inchisi la culoare, ceea ce in Romania nu mi s-a parut niciodata ca ar fi ceva deosebit.

Sana: Cum traiesc suedezii? Cu ce se ocupa ei in fiecare zi? Sunt sportivi, ecologisti, fustangii, mancai sau mari bautori de spirt?

Suedezii traiesc decent, cred ca asta e cel mai bun cuvant. Nu se pune pret pe haine, masini, cat castigi sau ce muncesti, prioritatile sunt cu totul altele. Sunt cei mai sportivi si cei mai iubitori de natura oameni pe care i-am intalnit. Nu exista zi, oricat de urat sau frig afara ar fi, sa nu vezi oameni alergand, mergand cu bicicleta. Au multe locuri de facut miscare. La fel, se bucura de orice copacel, de orice ochi de apa. Fustangii nu cred ca sunt, iar cu bautura, am mai spus-o, nu beau mult, ci prost. Alcoolul e cumva restrictiv, scump, cluburile si barurile se inchid devreme, deci dau repede pe gat.

Sana: Daca tot suntem la mancare, spune-mi ce mananca suedezii? Ce mancaruri foarte ciudate ai incercat? Cum se bea cafeaua suedeza?

Carne de ren am mancat, are un gust puternic, specific, nu m-a facut chiar sa devin fan. Chiftelutele lor, care sunt peste tot, sunt mult mai plictisitoare ca ale noastre (nu au ceapa, usturoi, marar), dar in combinatie cu sosul brun si dulceata de merisor (da, asa se mananca, alaturi de cartofi natur) sunt foarte bune. M-au tot amenintat cu un peste (Surströmming) care se lasa, la propriu, la putrezit. Cica mirosul ar fi cel mai nenorocit din toate mirosurile nasoale de mancare. Dar recunosc, nu sunt curioasa sa incerc. In rest, painea lor e cam dulceaga si au zeci de feluri de peste, mare bucurie pentru mine. Hering marinat, in sos de mustar, somon proaspat, afumat sau sarat, creveti, o nebunie! Cafeaua suedeza se bea in general fara zahar si cu lapte, peste tot, la orice ora din zi si din noapte. Exista si pauze speciale de cafea, in timpul programului de munca. Dar nu am gasit deocamdata vreun loc unde sa se bea caffe-frappe, asa ca va trebui sa imi fac singura acasa, ca am o mare pasiune pentru asa ceva. Poate ii corup si pe ei.

Sana: Cum arata o zi de-a ta suedeza?

Ma urmareste blestemul ursitoarelor (care mi-au urat sa fiu desteapta, frumoasa, modesta, sa intalnesc oameni frumosi, etc., dar la capitolul nasoale mi-au scris sa am parte numai de joburi cu trezit foarte devreme) si aici, asa ca ma trezesc la 5:45 ca sa plec spre munca sau la 6:30 sa merg la scoala, la cursurile de suedeza. Stiu ca autobuzul va veni fix la ora X, asa ca depinde doar de mine sa il prind. Munca incepe la 7, avem pauza de 15 minute la 9 si la 1 jumate, pauza de pranz de 45 de minute la 11. Pauzele sunt sfinte la suedezi, dar si munca se face serios. La 4 termin, aproape intotdeauna ma plimb un pic, desi as putea veni direct acasa. Dar e pacat sa nu profit de zilele frumoase, de locurile superbe, de soare. Seara mai ies la o plimbare, ma mai intalnesc cu vreun prieten la o poveste, uneori merg la sala. Dar de cele mai multe ori, in timpul saptamanii, seara o dedic invatatului si povestilor pe skype cu cei de acasa.

Sana: Ai gasit usor de lucru acolo? Cum se poarta suedezii cu strainii? Cat iti trebuie, un minimum de bani pe luna, ca sa te descurci ok in Stockholm? Poti sa-mi zici cat platesti chirie? Care sunt cele mai mari si socante diferente de preturi dintre Romania si Suedia, la ce chestii?

In ciuda asteptarilor, nu am gasit usor de munca. Pentru ca, s-o vorbi peste tot engleza aici, dar ca sa lucrezi ceva trebuie sa stii si suedeza. Eu am avut noroc, am gasit jobul asta printr-o prietena. Apropo, nepotisme si pile nu prea exista aici, dar te ajuta foarte mult o recomandare. Din punctul meu de vedere, suedezii sunt foarte toleranti cu strainii, chiar si cand nu e cazul. Au probleme cu cei care profita de sistemul foarte generos cu refugiatii (nu cu cei veniti din spatiul UE) si stau pe ajutor social cu anii, fara sa invete limba, sa se integreze, sa lucreze. Dar pentru cei care muncesc, invata, fac eforturi sa se integreze, au tot respectul. Stockholm-ul nu e un oras ieftin, dar cu timpul inveti de unde sa faci cumparaturi, iar salariile iti permit sa traiesti decent. Eu platesc acum o chirie mare, desi foarte ok pentru locatia foarte centrala unde stau, 650 de euro. Mai pui 75 de euro abonamentul lunar pe tot transportul, 200 de euro pentru mancare, 100 pentru o cafea si o inghetata si daca iti mai ramane ceva si de o soseta sau un tricou, mai ales la inceput de drum, inseamna ca ai un salariu bunut. Dar dupa o vreme, creste si salariul si iti permiti mai multe. Diferente socante de pret sunt la paine si servicii gen manichiura, tuns, mecanica auto. Nu cred ca exista paine mai ieftina de 2 euro, iar de restul, poate se intreba cineva care a fost unul din motivele pentru care mi-am lasat parul sa creasca, dupa 17 ani de tuns periuta haha!

Sana: Care ti se par cele mai tari chestii legate de Stockholm si care ar fi defectele, din ce ai putut tu sa te prinzi?

Stockholm-ul e enorm, de fapt e vorba de judetul Stockholm, nu doar de City. E format din multe kommune, fiecare independenta administrativ. Cu cladiri mai noi sau mai vechi, peste tot exista verdeata, parcuri, padure, apa, apa si iar apa. E superb! Eu momentan stau in centru, dar am apa la 2 minute de mers, se face baie vara (apropo, au asa putina poluare ca te poti imbaia in absolut orice zona din oras), iar in parculetul de langa blocul meu sunt iepurasi si veverite. Iar in zonele mai cu padure sunt semne de atentie la elani, vin vulpile sa manance la usa ta. Mi se pare fabulos! La capitolul negative, as spune ca au o problema cu viata de noapte. Cluburile si barurile se inchid la 1-2 noaptea chiar si in weekend, stai la coada sa te verifice ca nu intri beat sau agitat. Cam enervant.

Sana: Cum vezi lumea acum, dupa cateva luni de emigrare? Ce le-ai spune celor care mai sunt ispititi din cand in cand de gandul emigrarii?

In primul rand, desi cu siguranta pare ciudat, nu ma simt emigranta. Din ziua in care am inceput sa muncesc, de cand am avut sentimentul ca ”am ajuns acasa”, venind cu trenul de undeva si am trecut pe podul din apropierea locului unde stau, m-am simtit parte din acest loc. Mi se pare firesc sa invat limba, sa trag tare cu anumite acte, sa muncesc deocamdata un job care nu are legatura cu pregatirea si experienta mea anterioara. Cred ca sunt oameni care in foarte scurt timp se adapteaza asa bine unei noi lumi ca par dintotdeauna parte din ea, pe cand altii isi pun mai mult mai putin singuri eticheta de emigrant si nu scapa de ea niciodata. Cand ma pregateam anul trecut sa plec si spuneam oamenilor, nu cred sa fi existat o persoana care sa nu-mi fi raspuns ”si eu vreau, acum as pleca”. Cu riscul de a parea ipocrita, spun cu mana pe inima ca Romania nu e cel mai rau loc din lume, asa cum Suedia, Germania sau Franta nu sunt cele mai minunate. Chiar nu e asa usor sa o iei de la capat, singur uneori, in afara ”zonei de siguranta” (stii tu, acolo unde magazinul de la colt ti-e familiar, te cunosc vecinii, ai parinti, rude, amici, prieteni, etc), nu te asteapta niciun covor rosu in noua tara, poate impresionezi oamenii cu diplomele tale, dar asta nu inseamna ca iti aduce si vreun job. Eu m-am amuzat trist de replica unei persoane care mi-a zis cumva de sus ”nu te inteleg de ce ai plecat, aici aveai casa, mashina, job la birou, un statut, acolo stai in chirii, inveti o limba straina, muncesti munca de jos, esti un nimeni”. N-am putut raspunde decat ”acum ma hahai mai rar, dar zambesc mai des”.

Sana: Ce ti s-a parut curios in Suedia?

Am fost uluita sa aflu ca toti gunoierii de aici sunt exclusiv suedezi, desi te-ai gandi ca asa o munca aparent umilitoare ar fi lasata emigrantilor disperati sa faca orice. Ei bine, nu. Se pare ca e foarte bine platita, de aici rationamentul. Uimitor e sa vezi ca nu exista munca ”de jos”, sub demnitatea cuiva, etc (genul de expresii relativ uzuale in Romania). Am cunoscut un tip care lucreaza in televiziune, chiar ceva functie. Dar cu cativa ani in urma a simtit nevoia unei pauze, asa ca s-a angajat in constructii, cara roabe cu moloz si se cocota pe schele. Din seria lucrurilor bulversante, sa zicem ca in primele 5 zile din luna mai a nins, a plouat mocaneste si s-a facut soare de nu puteai sta mai mult de 10 minute fara sa te arzi. Dar daca e un lucru care ma uimeste de-a dreptul, acesta e sistemul de cuplu, sa-i zicem (desi suna dubios). Mai mult de jumatate din cuplurile suedeze nu sunt casatorite. Se iubeste intr-un parteneriat recunoscut legal, ai aceleasi drepturi si obligatii, faci copii, iti iei casa. Dar cand se despart, ca na, se intampla, totul se face foarte curat si civilizat. Nu cu haine pe geam, spurcat, blestemat. Cei mai important sunt copiii. Care petrec exact la fel de mult timp si cu mama si cu tata, parintii se intalnesc la sarbatori si evenimente importante, chiar daca au un alt partener. Bancul cu ”draga, copilul tau si copilul meu bat copilul nostru” aici e realitate. Cunosc o tipa care e la a 4-a relatie serioasa, are cate un copil cu fiecare din cei trei parteneri anteriori, iar de Craciun s-au adunat cu totii, copii, tatici, iubitele taticilor si vreo doi copii pe langa, la ea si al 4-lea sot acasa. Totul frumos, armonios si cu multe cadouri. Oamenii se despart si la varste inaintate, faza tare e ca isi mai si gasesc partener dupa. Venind din tara unde pana si vecina clatina din cap cu mila ca la varsta mea nu sunt inca maritata sau cunosc cupluri care au ajuns sa se urasca si sa-si faca mizerii pentru ca nu se desparteau de gura familiilor si a lumii, e cu totul altceva sa vezi cum functioneaza aici treburile.

Sana: Te apuca des dorul de casa? ce trebuie sa faci neaparat in Suedia, ca sa fii in rand cu lumea?

Mi-e dor de familie, cu care ma vad aproape in fiecare seara pe skype, zambesc cu dor cand imi aduc aminte de iesirile cu gasca Hotcity la film, la evenimente (tare as fi vrut sa ma biciclesc cu voi zilele trecute!) sau de cafelele cu barfe cu prieteni dragi, dar nu stau sa plang sfasiata de dor, mai ales ca ar fi absurd, daca plecarea asta mi-ar face chiar si cel mai mic rau, nu as fi plecat, nu? Chiar cred ca cel mai mare rau, odata plecat, e sa stai atarnat intre doua lumi. Asa ca ma voi folosi de un cliseu si iti voi spune cu toata sinceritatea: acasa e in sufletul meu si e tare bine acasa. In Suedia trebuie sa muncesti, sa iti vezi de treaba ta, sa nu te crezi mai grozav ca altii. Atat de simplu si atat de complicat.