Hot City - Cultura urbana feminina

Coreea de Sud sau Japonia un sunt tari putin accesibile turistului roman si cred ca de aceea in mintea nostra ele poarta o aura de mister.

Nu insa si pentru Irina Roibu. Ea nu doar le-a vizitat ci a si locuit acolo. Vorbitoare de limba japoneza si invatand in prezent limba coreeana, Irina ne vorbeste pe blogul ei despre Asia cea exotica.

Sabina: Blogul tau este unul dedicat culturii asiatice. Cum a inceput pasiunea pentru cultura nipona? Si nu in ultimul rand cat timp a durat sa inveti limba japoneza si cat de complicat a fost?

Irina Roibu: Nu imi mai amintesc exact cum a inceput. Stiu doar ca mereu am avut o pasiune pentru acea parte a lumii.

Am citit toate cartile lui James Clavell, nu doar cele despre Japonia, dar si cele despre China, despre Orientul Mijlociu. Apoi am tot citit despre cultura asiatica, iar cand un coleg de clasa ( pe cand eram la liceu ) m-a invitat sa merg cu el la cursuri de limba japoneza sustinute de voluntari JICA la Palatul Copiilor din Iasi, mi s-a parut o idee foarte buna.

Si de atunci, cu mici pauze ( vacante de vara, studiu in alte orase ) am continuat studiul limbii japoneze. Gramatica nu este grea deloc, dar partea cu nivelele de politete / cum se folosesc si cu cine, e mai greu, dar nu imposibil.

Sabina: Ai locuit timp de 6 luni in Japonia, ce ne poti povesti despre aceasta experienta?

Irina Roibu: Sunt atat de multe de spus. A fost o experienta destul de greluta, mi-a luat mult sa ma obisnuiesc cu apa, cu mancarea, cu aerul. Cam o luna am fost bolnava. I-am cam speriat pe cei de acasa.. Dar apoi, incet incet mi-am revenit.

M-am obisnuit sa merg cu trenul singura, sa aleg mancarea ce imi prieste si sa evit unele mancaruri ce imi provocau alergii, am invatat sa merg pe bicicleta.

Am prins gustul shopping-ului in magazinele cu produse de 100 de yeni si in zonele comerciale foarte interesante si cu preturi foarte bune, am inceput sa inteleg si sa simt politetea japoneza si serviciile foarte bune oferite la magazine, restaurante, etc.

Si de asemenea, m-am redescoperit. Am mers la cursuri de yoga, am vizitat mult si am cunoscut foarte multe persoane din multe tari ale lumii.

M-am lovit de multe diferente culturale, am vizitat mult si am studiat mult. A fost o experienta foarte buna, zic eu..

Sabina: Care sunt diferentele frapante intre Romania si Japonia? Ce ti-a placut din cultura nipona si ce ai crezut ca e mai ok in Romania?

Irina Roibu: Ce mi-a placut in cultura nipona? Sunt foarte multe. De exemplu, serviciile sunt extraordinare. Poti gasi orice ai nevoie pentru a-ti usura viata. Iar, in general, produsele necesare vietii de zi cu zi sunt destul de ieftine. A manca la restaurant nu e un lux, asa cum e in Romania.

Imbracamintea si incaltamintea sunt ieftine, daca stii unde sa cauti iar 100 yen ( ~3 lei ) shopurile sunt pline cu multe si foarte interesante produse de interior, de infrumusetare, etc.. Scump este transportul in comun..

Aaa. Si inca ceva mi-a placut nespus de mult. In Japonia te poti imbraca oricum, nu vei fi niciodata un ciudat.

Cu toate astea, exista un stres social ce te doboara, nu neaparat si daca esti strain. Dar sunt multe reguli ce trebuiesc respectate, multe politeturi fara rost, multe cadouri de oferit si trebuie sa ai mereu grija ce spui, cum spui, ce faci ca sa nu jignesti / deranjezi pe cel de langa tine.

Uneori ma simteam atat de obosita cand ieseam cu amici japonezi caci daca o secunda nu eram atenta si ii deranjam / jigneam cu ceva puteam pierde un prieten.

Sabina: Tu ai calatorit si in Coreea de Sud. Cat timp ai stat, ce ti-a placut, ce nu ti-a placut si ce te-a impresionat acolo.

Irina Roibu: Am stat 4 luni in Coreea de Sud. 4 luni de vis as spune. A fost foarte frumos. A fost primul contact cu Asia, si probabil de aceea m-am lipit foarte mult de aceasta tara.

Mancarea coreeana m-a fermecat. M-am ingrasat 10 kilograme cat am stat acolo..  E o atmosfera mult mai relaxata decat in Japonia, desi si aici am trait multe momente ciudate. Persoane care sa nu imi vorbeasca, vanzatori care sa nu imi vanda produsele lor pentru ca nu eram coreeanca sau macar asiatica.

De asemenea, am patit sa intalnesc persoane care au iesit cu mine doar pentru ca eram straina si le facea bine la imagine.

Dar, in universitatea unde am mers eu am intalnit foarte multe persoane care mi-au fost alaturi si care m-au invatat atat de multe despre Coreea, despre modul de viata si de gandire al coreenilor, despre prietenie etc.

Am calatorit mult, am studiat mult, am mancat mult si distrat si mai mult. Am incercat sa ma implic in foarte multe activitati pentru a intelege cat mai bine pe coreeni si cultura lor.

Am ramas profund impresionata de puterea de munca a coreenilor si de motivatia pe care o au si sufletul pe care il pun in tot ceea ce fac. De bibliotecile deschise non-stop pentru a putea studia la orice ora din zi si din noapte, de servirea la restaurante, de templele frumos colorate, de modul in care pretuiesc fiecare coltisor de natura si siguranta cu care poti merge la orice ora din noapte.. Este o tara incredibil de sigura si de frumoasa.

Sabina: Daca ar fi sa compari Coreea de Sud, Japonia si Romania ce ai spune despre fiecare?

Irina Roibu: Japonia este tara de la care avem multe de invatat, un simbol al pacii si armoniei. Coreea de sud este tara unde mi-ar placea sa locuiesc. Nici foarte stricta, nici prea libertina si cu atatea locuri frumoase de vizitat si mancaruri bune de gustat.

Ceea ce au in comun cele doua tari ar fi patriotismul, iubirea de tara si de semeni, forta de munca si motivatia incredibila pe care o au si pe care o exprima in tot ceea ce fac.

Iar Romania este o tara ce trebuie prelucrata in asa fel incat copii nostri sa nu mai fuga de aici pentru a avea o viata mai buna in alte colturi ale lumii. Avem mult potential, dar ne trebuie curaj sa schimbam actualul si sa inlaturam tot ceea ce ne distruge.

Sabina: Daca ar fi sa schimbi ceva in Romania dupa modelul asiatic ce ar fi?

Irina Roibu: Mi-ar placea sa-i pot invata pe romani sa pretuiasca ceea ce au, sa fie mandri de ceea ce sunt, sa iubeasca natura/mediul inconjurator sau sa o/il iubeasca mai mult. Si, de asemenea, sa nu mai importe atatea din exterior ci sa incercam sa folosim ceea ce avem si sa incercam sa inventam ceea ce ne-ar mai trebui.

De asemenea, mi-ar placea ca vanzatoarele sa invete sa vorbeasca cu un client si sa inteleaga ca ele lucreaza pentru clienti si nu invers.. Si, de asemenea, cand merg la restaurant, sa fiu servita cu respect, cat de cat, si nu doar dupa ce arat bacsisul..

Sabina: Recomanda-ne 3 dintre blogurile feminine pe care le urmaresti.

Irina Roibu: Din pacate, nu as putea recomanda bloguri.. nu prea citesc alte bloguri.

Sabina: Am citit pe blog ca esti presedintele Asociatiei Romano-Japoneze Himawari. Ce ne poti spune despre aceasta asociatie.

Irina Roibu: Am fost presedinte pana anul trecut in luna aprilie cand am plecat cu o bursa de studiu in Coreea de Sud. Iar dupa revenirea in tara, am venit inapoi in asociatie pe pozitia de coordonator al departamentului de limba japoneza.

Asociatia Romano-Japoneza HIMAWARI – Iasi este organizaţie non-guvernamentala si non-profit, infiintată in 2007 de catre ultima voluntara Jica si studentii de la cursurile de limba japoneza de atunci. Misiunea Asociatiei romano-japoneze Himawari este sa creeze un cadru organizat care sa promoveze cultura nipona si studierea limbii japoneze prin organizarea de activitati, spectacole si evenimente.

Dintre proiectele aflate in desfasurare acum: avem cursuri de limba si cultura japoneza, de origami, de ikebana. Iar proiecte de viitor: pregatim o saptamana japoneza la Iasi si o scoala de vara 2010.