Hot City - Cultura urbana feminina

Comunismul a murit. Mentalitatea pe care a clocit-o timp de 50 de ani continua sa infloreasca insa si azi. Ba as spune ca abia incepand cu anii 90' a reusit sa se manifeste fara stinghereala.

Idealul unui stat comunism este egalitatea fara limite. Pentru ca ea sa fie cu adevarat posibila e necesar ca indivizii sa fie absolut la fel. Din moment ce acesta viziune nu e una conforma cu realitatea, statului comunist nu ii ramane decat sa obtina egalitatea prin uniformizare: “Bun-rau e al nostru si il vom trata la fel”.

Statul comunism functiona precum un pat al lui Procust in care fie iti era lungit gatul, fie iti erau taiate picioarele. Indiferent insa de cerintele statului, modul de a gandi si de a se comporta al oamenilor este dictat de legi interne pe are statul le poate influenta dar nu hotari.

Spunea Republica Socialista Romania ca indeplinim planul cincinal in 4 ani si trebuie sa muncim duminica pentru aceasi bani? Nu-i nimic, vom munci prost si vom fura pe rupte. Spune statul ca trebuie sa mancam doar 1 pachet de unt pe luna? Nu-i nimic, ca schimb suruburile furate de la serviciu pe 5 oua si astea le dau la schimb pe 1 pachet de unt.

Imi taie statul caldura, pentru ca trebuie sa platim datoria externa a Romaniei? Imi fac 2 sobe si mai ard si ochiurile aragazului toata ziua.

Pentru orice actiune exista o reactiune, astfel ca pentru egalitatea fortata si conformismul varat pe gat romanii au dezvoltat egoismul feroce si talentul unicat. Daca inainte de '89 acestea se manifestau in “carne doar pentru familia mea” si “uite ba ce pulover din Germania am eu” dupa '89, cand statul cel mare si rau a disparut, mentalitatea comunista s-a adaptat la valorile capitaliste.

Mentalitatea comunista e cea care iti cere sa fii mai grozav decat vecinii, sa ai tu locul de parcare din fata scarii, sa il inunzi fara regret pe nefericitul de sub tine, sa pui muzica la maxim (ai cu ce ba, ai cu ce), sa faci rate la BMW dar sa stai cu chirie.

La serviciu in 20 de ani nu s-au schimbat prea multe. Doar ca acum angajatorul trebuie sa aiba grija sa fii cat mai relaxat, de aceea este absolut necesar sa ai acces la internet (traiasca Youtube si messul), sa ai televizor sau jocuri care sa iti permita sa te relaxezi, compania sa organizeze macar 1 data pe an celebrul teambuilding. Drept raspuns, tu te stradui din greu sa muncesti cat de putin se poate, sa pleci de la job cu cate un pix (sau sa iei laptopul acasa), neuitand sa te plangi saptamanal de cat de putin esti motivat.

Si cand vine vorba de relatiile cu statul, romanul se comporta ca inainte de '89: incearca sa obtina o subventie, o lichidare a datoriilor, iar de platit taxe nici nu se pune problema (doar nu e statul maica-sii).

Daca iti pune Dumnezeu mana in cap si ai o firma de montat termopane in apartament insemna ca trebuie sa iti iei masina pe firma, sa iti trimiti copilul la studii in strainatate, sa faci contracte angajatilor doar pentru minimul pe economie, sa eviti sa dai macar 1 leu statului. Dar sa te plangi ca nu sunt autostrazi, ca in orasul tau e murdar, si ca nu isi cumpara nimeni termopane pentru ca nu pot face imprumut la banca cu minimul pe economie cat le trece angajatorul in contract.

In fiecare zi romanii se comporta ca in urma cu 25 de ani cand instincul de supravietuire le cerea sa fie smecheri si sa pacaleasca sistemul. Doar ca azi comunismul a disparut si singurii pacaliti suntem noi.