Hot City - Cultura urbana feminina

Pe vremea comunismului nu am suferit niciodata de foame. Si asta nu doar gratie eforturilor supraumane ale familie ci si datorita gretei fata de mancare cu care am fost inzestrata. Nu de natura. Ci de cresa care imi provocase la 2 ani o toxiinfectie alimentara de vis. Ea mi-a implantat adanc in creier ca mancarea nu e prea buna pentru mine. Motiv pentru care evitam pe cat posibil sa mananc.

In ciuda branzei in care mama adauga si cate putin zahar din disperarea, sau a oului fiert doar cat trebuie, in ciuda pacalelii ca urmatoarea gura de mancare e pentru prietenul meu de joaca Bogdan, sau pentru mai stiu eu cine, dupa cateva inghitituri menite sa imi astampere chioraiala din mate ma opream.

Mai mult ar fi insemnat sa imi umplu stomacul, fapt ce in mod evident nu era de dorit.

Pot spune cu incredere in voce ca eu am fost copilul ideal in comunism. Produsul perfect al anilor 80': soimul patriei fara pofta de mancare.

Adultii din jurul meu insa nu imi impartaseau scarba alimentara. Ba din contra, pareau obsedati doar de obtinerea mancarii.

Era ca un fior ce strabatea intreaga natie: fomea. Cand se vorbea cu dispret de cineva, numitul era "un muritor de foame", cand groaza le ingalbanea adultilor obrajii, perspectiva era cu siguranta "facutul foamei". Fomea guverna mintilor tuturor. Chiar si a celor cu posibilitati. Pentru ca atunci oamenii cu posibilitati erau tocmai cei care nu faceau foame.

Intreaga Romania era un imens stomac niciodata satul in ciuda contrabandei cu carne luata pe sub mana de Popescu de la fabrica si a celei cu oua aduse de la o mamamie din satul X.

Romanii visau aproape exclusiv la mese imbelsugate. Pe care le faceau in zile de nastere, sau onomastici sau Revelion. Priteteniile se legau si desfaceau pe baza mancarii. Nici o vanzatoare de alimentara nu a avut mai multi prieteni decat in vremea comunismului.

Romanii se strofocau sa gasesca slabiciunile vanzatoarelor de aprozar si a muncitorilor in fabrica de carne pentru a putea mai apoi obtine binecuvantata mancare. Poate ii placea sa isi puna parul pe bigudiuri iar tu detineai cele mai minunate bigudiuri din Republica Socialista Romania. Sau poate aveau un copil si tocmai tu, profesorul de mate, ii puteai face lectiile pentru 2 pachete de unt.

 Posturile se dadeau pe baza de gaini si damigene de vin. Apartamentele se repartizau in functie de sacosele de cas si urda carate. Intreaga natiune gandea la unison mancare, mancare.

In fata blocului un copil cu o placinta in mana era o o vedeta. La gradinita cei mai populari aduceau ciocolata facuta in casa. Si o imparteau doar cu alesii. Am fost si eu binecuvantata la un momentat cu o astfel de prietena. A adus la camin un cub dulce, lipicios si de o culoare ciudata, verde deschis. Ne-a explicat ca e inghetata calda. Am gustat si eu. Era minunata.

E una din cele mai intense amintiri ale copilariei mele. O bucata de mancare. Si mie nici macar nu imi placea sa mananc.