Hot City - Cultura urbana feminina

Langa blocul turn in care locuiam se afla un complex ca toate alte complexuri de cartier comunist. Avea o farmacie, o librarie, o cofetarie, un aprozar, o berarie, o sifonarie, un Loto, o parfumerie si cam atat. Cel putin din cate imi amintesc eu.

Oricum cheia povestirii noastre o reprezinta cofetaria, care la sfarsitul anilor 80' terminase cam toate prajiturile.

Probabil presimtea sfarsitul comunismului asa ca mai pastra vreo cateva amandine vechi si niste bombane presupuse a fi de ciocolata, bomboanele Lebada.

In fiecare zi, dupa ce veneam de la gradinita, ieseam afara. Primul drum il faceam la cofetarie sa intreb daca mai au bomboane Leobada.

Vanzatoarele radeau. Radeau la ideea ca as putea gasi bomboane si radeau de numele pe care il inventasem pentru bomboane.

Se hlizeau degeaba. Ele nu intelegeau ce cuvant minunat inventasem eu. Si in ce context grozav. Vedeti voi bunica ma luase cu ea la piata. Mi-a aratat verdeata si mi-a spus ce ne trebuie pentru ciorba, iar pe langa patrunjel si leustean se numara si rosiatica loboda.

Iar de aici am dedus eu ca lebedele si lobodele trebuie sa fie niste chestii inrudite, de aceea am decis sa le fac un bine si sa le botez cu acelas nume: leoboda.

Leoboda, erau bomboanele tari si rare de la cofetarie, loboda erau legaturile de frunze rosii cu verde pe care bunica le punea la ciorba.

Vanzatoarele, 2-3 la numar, cu parul incretit in bucle marunte si batice bleumarin peste jumatate de crestet, radeau si ii spuneau puisorului (asta eram eu) ca nu erau bomboane. Aproape niciodata nu erau. Eram atat de obisnuita sa mi se spuna nu ca atunci cand bomboanele ajungeau in sfarsit la cofetarie era o dezamagire.

Vanzatoarele nu mai radeau la intrebarea mea, nu mai numeau puisor ci imi luau moneda mare si roasa din palma si in schimb imi dadeau o punga de hartie umpluta cu bomboane Lebada. Ambalajul era argintiu cu un desen bleumarin (ce parea sa domine intreaga lume de la batice la pardesie si bomboane).

Ma dureau dintii de la bomboanele Lebada. Erau tari iar in stratul superior de ciocolata mai tare decat piatra imi ramanea imprimata urma dintilor. Nu imi placeau deloc bomboanele Lebada. Doar cele Leobada.