Hot City - Cultura urbana feminina

Doamna Dobanda era vecina noastra de la etajul 10. Pana la momentul povestirii avea 5 copii. In urmatorii ani a mai facut vreo 2. Nu mai tin exact minte pentru ca in preajma Revolutiei s-a mutat din apartamentul cu 2 camere semi-decomandat in care locuiau ea, sotul si cei 5 copii.

Copiii reprezentau o investitie minunata in comunism din dublu motiv, alocatii substantiale (mai substantiale decat in ziua de azi cel putin) si ratii multiplicate pe cap de plod. Ratii ce evident puteau fi comercializate.

Doamna Dobanda era o vecina extrem de valoroasa pentru familia noastra. Nu doar din cauza celor 5 copii si nenumarate portii de zahar, ulei si faina, ci si din cauza unor parinti de la tara ce ii mai aduceau oua si gaini.

Ba, pe deasupra, doamna Dobanda avea si o slujba absolut minunata, o culme a bunastarii in comunism. Era muncitoare la fabrica de paine si biscuiti.

In consecinta mare dragoste intre familiile noastre. O dragoste ce din punctul meu de vedere avea o puternica baza formata din biscuiti.

Copiii doamnei Dobanda erau foarte obraznici si imi era si cam frica de cei 3 baieti ai ei care se agitau in mod continuu. Imi amintesc vag cum unul incerca sa sara de pe dulap pe lustra, iar restul sareau de pe dulap pe recamier.

Probabil ca saritul de pe dulap era si motivul pentru care doamna Dobanda ma placea foarte tare. Femeia ma adora. Cum ar fi putut fi altfel din moment ce eu nu saream si nu urlam. Cel putin nu de fata cu musafirii.

In semn de adoratie doamna Dobanda ma "dragalea". Adica ma lua in brate si ma scutura pe toate partile ca o papusa, imi mangaia parul, obrajii fini si imi spunea ca ii vine sa ma muste de draguta ce sunt.

O data si-a pus amenintarea in practica. Eram in hol si la plecarea, doamna Dobanda imbatata de cuminintenia mea artificiala m-a muscat de obraz.. Nu mi-a venit sa cred. Nu am stiut cum sa reactionez. M-am uitat cu ochi mariti la adultii mei. Erau palizi si la fel de uimiti ca si mine.

De durere si umilinta am vrut sa o lovesc cu piciorul in glezna pe domana Dobanda. Sa ma razbun pentru obrazul meu cu urme de saliva si dinti. Inghetul adultilor mi-a dat insa de inteles ca revolta se va traduce in absenta biscuitilor si a celorlalte bunatati.

Nu am zis nimic. Am inghitit hohotele de ras ale unei doamne Dobande victorioase, cu gandul la viitoare placeri gastrice. De atunci capcaunul muscator m-a vazut rar. Intr-o intelegere tacita eu si adultii mei am decis ca intalnirile intre printesa casei si doamna Dobanda erau de evitat.