Hot City - Cultura urbana feminina

Stiti expresia aia ca ceva e mare cat China? Nu e o metafora. China e chestia cea mai mare pe care am vazut-o vreodata. Ar fi trebuit sa ma preveniti. Am vizitat pana acum Beijing, o tarisoara. Apoi Shanghai, un regat de blocuri si locuitori.

Cum televiziunile nu sunt darnice in stiri si imagini despre cum traiesc chinezii, habar n-am avut la ce sa ma astept. Si am gasit un cocktail dulce-acrisor, facut din zgarie nori, tehnologie dement pusa la punct, copii in fundul gol, figurine tip Sandy Bell, tigai sfarainde, mirosuri fetide, organizare diabolica si copii fidele dupa orice, pana si dupa bomboanele Ferrero. M-am tot straduit sa-mi aduc aminte cum se numesc in China, dar n-am razbit. Sa le zicem wu xian jing. Arata identic cu originalul.

Cum a reusit China sa impace comunismul cu un capitalism feroce nu prea inteleg. Dar oastea asta uriasa traieste intr-o disciplina de fier si munceste ca o colonie uriasa de furnici asiatice, producand peste noapte tone de orice.

China nu mai are ca simbol felinarele rosii de hartie si chimonourile. Ci o vointa de fier de a progresa cu orice chip. Mi se pare ca mintea lor e organizata de asa natura incat pot sa obtina orice. Vorba aia, nu-i da chinezului cat poate sa duca. Chinezii muncesc in continuu si singurul moment in care se opresc este ca sa traga o flegma pe cinste. Ca sa intri la metrou, trebuie sa-ti scanezi bagajele ca la aeroport. Ca sa traversezi spre piata Tien An Men, trebuie sa ti le scanezi din nou. Piata asta de trista amintire este asa de infinit de mare, incat te simti instantaneu un vierme amarat. Si daca vrea sa te impuste cineva, n-ai unde fugi. Esti intr-un camp deschis de beton.

Toata China e construita in stil monumental, incat chiar si o statie de metrou este o ctitorie. Cand treci pe strada, magazinele urla tare ceva spre tine dintr-un megafon. Supermarketurile sunt doldora de produse fistichii cu gusturi indoielnice. Iaurtul nu are gust si miros de iaurt. Cremvurstii sunt o pasta roz-chilot fata pielita comestibila. Sucul e un lichid cu miros si aroma cosmetica, in acord cu nuanta ambalajului.

Est europeanca din mine sa cada jos si alta nu, cand a trebuit sa faca pipi ochi in ochi cu o chinezoaica la wc-ul public. Pentru ca din constructie era prevazut fara usi. Imi pare rau de tot ca nu am poza doveditoare. Dar asta mai lipsea: sa scot aparatul in momentul ala de intimidate intensa si sa fac o poza. Dar daca vizitati Orasul Interzis, dati o raita pe la toaleta stacojie din stanga intrarii pentru o experienta fara precedent.

10 gauri fara usa puse fata in fata, pline ochi mereu. Nu vreau sa ma gandesc cum e daca ai alte treburi aici, altele decat pipi. Chinezoaicele au chiloti foarte urati, ca de la raionul de copii mici, si pantofi aproape si mai urati decat chilotii. Daca esti eficient, poti traversa o intersectie din Beijing in 12 minute. Daca nu, in aproximativ 18. Toate potentialele locuri prin care un roman ar trece imediat sunt ingradite cu garduri pana departe. Ai de trecut prin niste subterane lungi, de scanat bagaje ca la aeroport si apoi de mers de-a lungul gardului o vreme. Peste tot este politie si simti cum iti este observata fiecare miscare.

N-am vazut nicio chinezoaica gravida dar copii sunt peste tot, deci ceva e necurat aici. A, si inca ceva, aparent fara legatura. Oare de-aia traiesc chinezii asa de mult si sunt asa razbatatori? Pentru ca isi curata in permanenta mizeriile din piept si gatlej? Tocmai am aflat ca asta e varianta oficiala pentru flegme: o fac de dragul sanatatii.