Hot City - Cultura urbana feminina

Ne-am razvratit si n-am vrut sa mergem sa vedem Zidul asta cu un tur organizat. Costa mult in termeni chinezesti, adica 18 euro, si dureaza toata ziua. Ne obligau sa vizitam un magazin de jad, smenuri de-ale lor. Apoi ne faceau si masaj la picioare in banii astia.

Am zis sa fim cool si ne-am luat dupa Lonely Planet, cartea de capatai cand vrei sa vizitezi tari din care nu intelegi nimic. Acolo zice ca avem un autobuz care ne duce catre Badaling, la 70 de kilometri, sa vedem Zidul. Dar cred ceva am gresit, pentru ca nu gasim masina.

In China exista doua bariere care se pun simultan si consecutiv si apoi iar simultan in calea ta, cand vrei sa faci ceva. Una culturala, pentru ca acesti chinezi sunt ca turcii, nu pricep nimic. Si una comerciala, pentru ca atunci cand in sfarsit le intra ceva pe-o ureche, nu vor sa ofere feedbackul de care ai nevoie. Pentru ca vor intotdeauna sa-ti ofere numaidecat ei chestia aia pe care o ravnesti, bineinteles contra unui commision baban.

In incercarile noastre ne infratim cu J, un canadian scurt si gros precum un lebar, care vrea si el in aceeasi directie. Un chinez nervos ne spune ca n-avem alta sansa decat sa mergem cu el. Ne mai aduce si 2 turisti chinezi: Candy si Kevin. Stiati ca toti chinezii isi aleg cate un nume englezesc, pentru ca stiu ei prea bine ca pe ale lor nu le putem tine minte? Tare.

Ne unim impotriva inamicului comun si pentru ca Candy rupe englezeste, este numita de trupa drept negociator sef in relatia cu acest chinez hotoman, care vrea si pielea de pe noi. Ostilitatile se desfasoara intr-un soare dureros, prin care pluteste un praf des care se pune pe gat. Astfel ca mirosul de motorina din aer, ca doar e o autobaza, e si mai neprielnic. Deci in acest context ostil, avantaj chinezul, care are anticorpi. In timp ce noi suntem cam belalii.

In plus, Candy este cam moale din fire si deci deloc potrivita pentru asa treaba barbateasca, adica o lupta cu inamicul chinez. Dar pentru ca vrajmasul nostru nu bungheste engleza, suntem nevoiti sa o invrajbim permanent, sa ne reprezinte drepturile cum trebuie. Trebuie sa ajungem la Marele Zid astazi.

Doar ca masina hotului este de maximum 5 locuri si noi suntem 7. Chinezul rau vrea sa foloseasca dictonul divide et impera si zice ca accepta pretul nostru cu conditia sa nu-l luam pe canadian, ca e prea gras. E, si cand auzim noi asa porcarie, ne inversunam mai dihai si zicem ca nu plecam fara gras. Candy ezita, v-am zis ca e o natura mai slaba. Pare ca l-ar lasa fara regrete pe J acolo. Ce vreti, maniere chinezesti. Dar obligata de razmerita noastra, traduce ca nu plecam fara grasan.

Trebuie sa va inchipuiti fata canadianului in tot timpul asta. Nici vorba sa se ofenseze ca e facut umflat. Isi plimba ochii de la unul la altul, cu speranta ca intra si el la pachet, chiar daca se vorbeste urat despre el. Chinezul exasperat accepta pana la urma, dar ne avertizeaza ca o sa fie foarte prost. Si a avut dreptate. Stam pe o singura buca si cu un picior flexat intr-o pozitie nefireasca timp de o ora.

In timpul asta ne imprietenim groaznic. Prind curaj si ii tot repet lui J ca am pretentia ca la urmatoarea noastra excursie in China sa fi slabit déjà, sa nu mai avem probleme. J se scuza ca are oasele mari dar eu ii zic lasa vrajeala, uite cate slanina e pe ele. J e asa de multumit ca e cu noi incat rade cu pofta.

Grozava persoana J asta. Stand contorsionati, aflu ca a fost in 110 tari. M-a intrebat ce varsta ii dau si aici am facut-o lata. Am zis 60 si ceva si s-a intristat groaznic. J are 51 dar ce sa fac, palariuta aia penibila de vilegiaturist il face sa arate ca un pensionar. Ma scuz in fel si chip dar nu mai e chip sa il impac. Ca sa salveze situatia, unul dintre prietenii mei il intreaba cat imi da el mie. Raspunsul vine prompt: 71.

In final ajungem la Zid, care e una dintre cele mai grandioase constructii pe care le-am vazut in viata mea. Avem de urcat o gramada si din cauza suferintei, grupul nostru se mareste cu alti oameni loviti de soarta, care gafaie si trag sa moara de la soarele asta neomenos. Acum avem cu noi si doua brazilience cu fete de chinezoaice, naiba stie de ce or arata asa. Pentru ca de la efort si arsita mintea nu-mi mai functioneaza cum trebuie, nu pot sa ma abtin si intreb de ce arata asa. Cica parintii lor s-au combinat intre rase. Ei poftim situatie.

Simt cum mi se taraie pe tample niste lipitori de foc dar e bizar pentru ca par sa calatoreasca pe dinauntru. Iar ochii imi joaca in cap ca intr-o supa fierbinte. Picioarele sunt ca frunza in vantul de toamna. Tremura asa de tare incat nu le mai pot controla de la centru.

Coboram cu mintile duse de caldura. Astazi am vazut zidul, mi-am facut prieteni noi, am fost viteaza, am aratat solidaritate cu un gras canadian si am vazut cum arata lumea de pe Zid. Un palmares bun, zic eu.