Hot City - Cultura urbana feminina

Ma duc sa imi spal masina. Ma gandesc cu o oarecare jena ca e atat de murdara. Il vad pe baiatul in salopeta uda cum se chinuie sa indeparteze praful si chistoacele (doamne, o sa ii spun prietenului sa termine cu fumatul in masina) de sub scaune. Calculez in gand cam ce fel de suma ar trebui sa ii las in plus fata de pretul standard. Mi se pare ca nici una nu ar justifica grija cu care imi freaca parbrizul. Scad si adun dupa tot felul de indici de sociologie economica (se asteapta sa ii dau? sa calculez in functie de cat costa un pachet de tigari, cat il plateste patronul, cat se asteapta el sa castige pe zi, cat valoreaza efortul depus?, cat ar trebui sa ii dau ca sa puna aspiratorul si pe scaune?, etc). Pana la urma renunt sa gasesc raspunsul corect si ma uit la ce bani marunti am in portofel. Ii dau cu o jena din ce in ce mai accentuata, ca si cum as fi fost nevoita sa palmuiesc pe cineva in public.

Injur in gand sistemul si patronii. Patronii pentru ca sunt nesimtiti si isi platesc angajatii cu minimul posibil asteptandu-se sa vina clientii cu restul pentru a nu ramane fara afacere. Sistemul pentru ca nu functioneaza. Se presupune ca eu trebuie sa dau un bacsis ca sa fiu bine servita de catre cel cu care intru direct in contact. Nu mi se pare normal. Ar fi trebuit sa fiu bine servita oricum. Altfel compania aia care imi ofera serviciile la ce mai e buna? Iar pe deasupra imi ia si mai multi bani decat pretul afisat, deci ma minte!

Bacsisurile sunt insa un obicei impamantenit in toate tarile lumii si daca faci cumva greseala de a nu-i da celui care te serveste ‘dreptul sau’ o sa platesti mai mult decat ai avea chef. Se stie cat de razbunatori pot fi cei care lucreaza in servicii si cat de mult isi ‘iubesc’ ei clientii.

Cine a inventat acest sistem? Legenda urbana spune ca prima oara ar fi aparut prin sec 16 in cafenelele englezesti ca o modalitate de a te asigura ca vei fi servit rapid. Un borcan pe care scria ‘To Insure Prompt Service’ era pus la vedere si puneai in el o moneda inca de la inceput ca sa nu fi lasat sa astepti. Foarte respectuos, cu alte cuvinte, fata de doleantele cumparatorilor! Mai rafinati un pic, in prezent dam tips-ul la sfarsit, ca un semn ca suntem multumiti de serviciu. Ceva de genul ca ne asteptam ca el sa fie groaznic si extaziati ca nu a fost chiar asa de rau bagam mana in buzunar sa rasplatim acest lucru. Mi se pare doar mie, sau e ceva in neregula cu toata schema?

Iar pentru ca lucrurile evolueaza de obicei in mai rau de aici s-a ajuns si mai departe:

-    suma data iti poate arata statutul social, asa ca putem porni la un fel de intrecere intre noi sa vedem cine lasa mai mult

-    lasam bacsisuri pentru ca ne e rusine sa nu o facem

-    lasam bacsisuri pentru ca vrem sa ne mai intoarcem in locul respectiv si astfel ne facem un fel de ‘relatie’

-    lasam bacsisuri pentru a ne reduce vinovatia pe care o simtim pentru ca suntem serviti

Daca sunteti curiosi sa vedeti o harta geografica si pe meserii in ceea ce priveste tips-urile (cu alte cuvinte cine si cat asteapta de la tine ca sa iesi cu fata curata) gasiti aici. In general trebuie sa aveti grija pentru ca in unele tari tips-urile sunt deja incluse in nota de plata.

Daca sunteti si voi cu totul enervati de situatie si vreti sa va descarcati nervii alaturi de oameni care va inteleg, sau daca vreti pur si simplu sa vedeti ce gandesc cei care lucreaza in servicii directe aveti aici un forum dedicat.