Hot City - Cultura urbana feminina

Prima data cand am invatat sa merg cu bicicleta aveam 19 ani eram la munte cu o prietena care suferise o operatie si se deplasa numai cu bicicleta. Trebuia sa mergem undeva impreuna si singura modalitate era sa invat sa merg pe bicicleta. M-am urcat in sa si am inceput sa merg, la inceput nu ma puteam concentra la altceva decat la cum sa mentin directia dar dupa un timp, am inceput sa observ peisajul sa simt vantul sa simt gropile din asfalt pe care nu le ratam.

A fost dragoste la prima vedere. Toata facultatea am indurat claxoanele troleibuzelor de pe Bd Elisabeta pentru ca le luam fata ca sa pot ajunge la timp la cursuri, am reusit chair performanta sa sparg oglinda retrovizoare a unei masini pentru ca nu am calculat bine distanta. Dar nu am reununat. Am simtit ploaia si vantul toamnei in fata si caldura caniculara a verii dar si vantul bland care te racoreste primavara ca o briza, am simtit febra miscarii si incetul cu incetul am inceput sa simt ca devin una cu bicicleta. Si azi coelgii de facultate ma tin minte doar ca fata care venea cu bicicleta fie vara fie iarna :)).

De cativa ani m-am mutat si nu am mai avut loc pentru bicicleta mea pe care a trebuit sa o parasesc (cu ocazia asta ii cer scuze) insa acum soarta este favorabila si am spatiu in casa fix pentru o bicicleta. As dori sa o primesc calduros si promit ca nu o sa stea prea mult in casa. :)

Articolul face parte din concursul Iubim bicicleta, in care cititoarele noastre povestesc experientele lor pe bicicleta si ne dau idei noi de trasee. Materialul este scris de Denisa Sima.