Hot City - Cultura urbana feminina

Despre bicicletele mele de pana acum, sunt multe de spus si intamplarile petrecute alaturi de ele sunt numeroase pentru a fi redus la un text.

Pana la 5 ani mi-era frica de toate obiectele care aveau roti, rotite, incluzand aici trotineta, rolele, tricicleta, bicicleta si orice mai mare de atat. Prima mea experienta a fost cea a rolelor si as spune ca mi s-a parut o parte initiatica incredibil de plictisitoare si dureroasa, asa ca pe la 8-9 ani am lasat balta rolele si am decis sa-mi continui viata cu cartile scurte de citit povesti si adunarile, scaderile, inmultirile etc.

Dar fiecare erou din cartile mele avea o arma si un mijloc de transport mai mult sau mai putin obisnuit. Cum cal nu se putea, am decis sa mizez pe bicicleta. Am invatat sa dau din pedale fara sa cad intr-o vacanta de vara, pe o bicicleta imensa, in curtea bunicilor, la umbra boltei de vita de vie.

Vazandu-mi elanul si implicarea, tata mi-a cumparat o bicicleta micuta, discreta si neagra. Tot ce aveam nevoie! O luam cu mine chiar si pana la magazinul de la cativa metri distanta.

Intamplarile haioase se tineau lant in fiecare zi, de la cazut de pe bicicleta exact la cativa centimetri de un gard de sarma ghimpata pana la presupusul furt al bicicletei mele.

Dar cu timpul, am crescut prea mult pentru micuta mea domnisoara. Asa ca au inceput rugamintile, carora li s-a dat ascultare foarte curand, cand am primit o noua bicicleta impresionanta.

Mare, cu galben, rosu si alb, cateva dungulite negre, cu suspensii si tot felul de alte dotari care mi se pareau fanteziste. Ne-am acomodat imediat. Timpul nostru trecea fara a ne plictisi una de cealalta si fara a avea parte de momente de liniste. Am reusit chiar sa ma aleg cu niste arsuri frumoase de la soare, pentru ca am refuzat sa ma dau jos de pe bicicleta mea noua in zilele de vara.

Dar a intervenit din nou timpul si, de data aceasta, franele nu au mai functionat, cauciucul a trebuit schimbat de mai multe ori, la fel si saua, farurile nu s-au mai aprins si am fost nevoita sa imi asez prietena langa prima mea bicicleta.

De ce sunt in cautare de o noua bicicleta? Pentru ca drumul e intotdeauna mai bun cand ai una cu tine, pentru ca vreau sa o iau cu mine la liceu si sa o scot dupa-amiaza la plimbare impreuna cu bicicletele prietenilor mei, pentru ca verile lungi in care imi petrec timpul pe doua roti nu pot lipsi.

Articolul face parte din concursul Iubim bicicleta, in care cititoarele noastre povestesc experientele lor pe bicicleta si ne dau idei noi de trasee. Materialul este scris de Crina Maria.