Hot City - Cultura urbana feminina

“Soarele arde tare" vorba cantecului lui Andries, in dimineata asta. In lipsa unui alt mijloc de transport, calatoriile noastre incep, de fiecare data, intr-un compartiment prafuit de tren, in care ne chinuim sa asezam frumos rucsasul supradimesionat, palaria mea de piele – cumparata tocmai din Tunisia, suvenir din luna noastra de miere - si ochelarii de soare.

Traseul e simplu: mergem o ora cu trenul de la Cluj la Dej, apoi inca 7 kilometri pe jos, si ajungem in Manastirea. Sat frumos, cu oameni gospodari. De la intrarea in sat, facem dreapta si incepem sa urcam culmea lina a unui deal. O bicicleta ar fi prins bine acum!

Dupa o vreme, ajungem in sfarsit in varful dealului, unde se inalta impunatoarele ruine ale Castelului Kornis. Zidit undeva intre anii 1592 si 1720, acesta este cunoscut oamenilor din partea locului drept “Castelul cu inorogi,” inca din perioada medievala. De altfel, legendele locului inca mai vorbesc despre inorogul rau, care dadea tarcoale locului.

O minunatie de castel din care a ramas atat de putin … Intrarea principala in castel e strajuita de doua aratari miraculoase din piatra. De doi inorogi. In spatele lor, turnul de intrare este, pare-se, singura cladire, mai importanta din vechiul ansamblu, care inca mai sta in picioare. Jos, prabusita, inca se mai poate vedea si astazi poarta de intrare in cetate, faurita din lemn, cu elemente de fier, care apara cetatea in vremurile grele.

Nimic nu mai aminteste acum de faimoasele baluri gazduite de castel, de biblioteca cu peste 9.000 de volume rare, de exponatele cinegetice vestite in tot Ardealul. Astazi, inorogii din piatra strajuiesc doar mormanele de gunoaie adunate la intrarea castelului si terenul de fotbal amplasat cu atata “creativitate” din curtea acestuia.

Sfatul meu? Daca sunteti din partea locului, inarmati-va cu rabdare si cu un aparat de fotografiat si mergeti sa surprindeti coltul acesta de istorie care, peste cativa ani, va disparea complet. Si da, o bicicleta v-ar ajuta mult!

Articolul face parte din concursul Iubim bicicleta, in care cititoarele noastre povestesc experientele lor pe bicicleta si ne dau idei noi de trasee. Materialul este scris de Valeria Alina Miron.