Hot City - Cultura urbana feminina

Chiar daca uneori nu ne dam seama, patul e o componenta vitala a existentei noastre. Fara un pat bun si o saltea comoda, putinele ore pe care le dormim noaptea devin un real cosmar. In ziua de azi cand o importanta parte din buget se duce prea a ne asigura conditii ideale de somn (perne numeroase, lenjerie calitativa cu un model simpatic care sa ne binedispuna, saltea prietenoasa cu spatele etc) ne vine greu sa ne imaginam cu era viata fara pat.

Cu toate acestea, inca de pe vremea cand traia in pesteri, omul a inteles ca somnul e important iar pentru a dormi bine are nevoie de “ajutoare”.

Astfel ca in urma cu 10.000 de ani, oamenii din neolitic au inceput sa isi amenajeze culcusuri confortabile, strabunicii paturilor, adica o mica groapa captusita cu iarba.

Deja in urma cu 5.000 de ani egiptenii creeaza bunicul patului, un soi de platforma din fildes, aur si lemn. Vorbim de un bunic mai bogat, detinut de faraon.

Bunica patului, destinata oamenilor saraci din Egiptul Antic, era confectionata dintr-un morman de crengi de palmier.

Imperiul Roman a incurajat diversitatea, paturile fiind decorate cu aur, argint sau bronz, dar si confortul, platforme metalice (din fier) erau folosite pentru sustinerea saltelelor din lana sau pene. Saracii dormeau in general pe saci umpluti cu fan.

Tot romanii au inventat si notiunea de pat cu apa. Bine nu aveau materialele necesare unui pat umplut cu apa dar aveau srvitori astfel ca stapanul se aseza in bazinul cu apa, atipea si apoi servitorii il transportau in pat. E si asta un inceput.

Unii istorici insa afirma ca primele paturi cu apa au fost inventate in Persia acum mai bine de 3.000 de ani. Bine poate paturi e cam mult spus, numele referindu-se de fapt la piele de capra umpluta cu apa.

In 1600 patul era compus dintr-un cadru de lemn si sfoara (sau piele) si un soi de sac umplut cu paie sau lana. Sutele de ani care au urmat nu au inovat prea mult saltele care contineau ba fan, ba pene precum si o multime de insecte. In schimb au fost create draperiile care sa ofere patului intimitate. Din moment ce intr-o camera dormeau destul de multe persoane, perdelele ce inconjurau paturile erau necesare.

Abia in secolul al 18-lea odata cu raspandirea patului metalic si a saltelei din bumbac patul a devenit si un loc igienic, nu doar confortabil.

Pe la 1873 a fost fabricat primul pat cu apa modern, destinat bolnavilor. Cum insa materialele de la 1800 nu erau foarte potrivite unei raspandiri in masa a patului cu apa, abia in 1960, odata cu aparitia  vinilinului, patul cu apa a putut fi fabricat la scara industriala.

Din 1930 saltele cu arcuri in interior au pornit sa cucereasca lumea. Cum noi toti avem o astfel de saltea putem spune ca au reusit.Chiar daca in anii 50' au aparut saltele si pernele pe baza de cauciuc, arcurile si puful nu au fost eliminate.

Nici macar cand a aparut patul cu apa in anii 60' clasicele saltele cu arcuri nu au cedat. Va dati seama ca patul pe baza de aer aparut in anii 80', desi extrem de popular pentru faptul ca e usor de transportat si depozitat, nu a reusit sa submineze arcurile.

S-ar putea insa ca noile tipuri de saltele pe baza de spuma care retine forma corpului si care sunt considerate mai “sanatoase” pentru coloana sa puna capat dominatiei arcurilor. Asta daca reusesc sa mai taie si din pret. Nu stiu cati dintre noi sunt dispusi totusi sa plateasca 5.000 de dolari pentru o saltea.