Hot City - Cultura urbana feminina

Creionul nu are o istorie asa indelungata cum ne-am astepta. Grafitul, adica mina creionului, a fost descoperit langa Keswick, Anglia, in 1554 de o persoana necunoscuta, care probabil si-a dat seama ca grafitul se poate folosi la scris. Curand dupa aceasta descoperire au inceput sa se produca in aceasta zona primele creioane. Initial, oamenii pentru a scrie, foloseau mina de carbon infasurata in sfoara pentru a nu se murdari pe maini.

Prima productie in masa de creioane a fost produsa in Nuremberg, in 1662 si abia in
1795, chimistul francez Nicolas Conte a patentat pentru prima oara procesul de fabricare a creioanelor, folosind un amestec de argila si grafit pe care il ardea, iar apoi realiza si partea cilindrica din lemn a creionului, de care acest amestec era lipit, astfel incat sa nu iasa atunci cand se scria cu el. Creioanele au ajuns foarte repede instrumentul de baza pentru artistii plastici.

Nu la mult timp de la aparitia creionului a aparut si guma de sters, descoperita de omul de stiinta si exploratorul Charles Marie de la Condamine, care a adus pentru prima oara in Europa un fel de guma-cauciuc din America de Sud, care a inceput sa fie folosita pe post de guma de sters. Cu toate acestea guma de sters incepea sa se deterioreze ca si mancarea, ceea ce facea sa fie greu de folosit pe perioade mai lungi. Cei care obisnuiau sa scrie des foloseau de multe ori pe post de guma de sters miez de paine.

In 1839, Charles Goodyear a descoperit o metoda prin care cauciucul sa nu se mai deterioreze, si anume prin vulcanizare, proces pe care l-a numit dupa zeul roman al focului, Vulcan. In 1844, el a patentat acest proces si guma de sters a devenit un obiect banal. Ideea geniala de a atasa guma de sters la capatul creionului i-a venit lui Hyman Lipman din Philadelphia in 1858, insa nu i-a fost patentata ideea considerandu-se ca nu aduce un fel nou de a folosi creionul sau guma de sters. In 1870 deja in America se consumau anual 20 de milioane de creioane.

Ascutitoarea a aparut cel mai tarziu, in 1897, si ea a fost patentata de John Lee Love, care a realizat o ascutitoare de dimensiuni mici, cu un mecanism foarte simplu, de altfel cel pe care il cunoastem si noi. Inainte de inventia lui John Lee Love ascutitoarele erau din metal, cu manivela, ceea ce le facea mai greu de transportat.
Mai multe detalii aici si aici.

Printre autorii celebri care scriau cu creionul se numara John Steinbeck, care folosea 60 de creioane din cedru pe zi, Ernest Hemingway, Henry David Thoreau, care folosea creioane realizate in fabrica tatalui lui, celebre pentru mina neagra si pentru rezistenta, unele dintre cele mai bune creioane din America, Leonardo da Vinci care obisnuia sa-si schiteze lucrarile cu creionul, s. a.  

Majoritatea creioanelor moderne sunt gradate dupa sistemul european in functie de cat de neagra si consistenta este mina, cel mai banal creion fiind HB. De asemenea, cele mai multe creioane de pe piata sunt vopsite in galben, o traditie care dateaza din 1890. Detalii aici.