Hot City - Cultura urbana feminina

M-am hotarat ca-mi trebuie o pisica. Nu stiu de ce. S-ar putea sa fie vina posesorilor de pisici din jur, care fac presiuni asupra mea. “Cum arati ca esti un om bun daca n-ai o pisica?” m-a luat la refec un nene care altminteri nu-i tocmai un exemplu de virtute, dar e mandrul posesor al unei pisici splendide. Pai cum adica, el sa treaca drept om bun si eu nu?  

Desi de-a lungul vietii am avut de-a face cu oratanii din specii diverse, in special caini de o blandete ingereasca, dar si iepuri si pui de gaina, pisica am avut una singura. Un motan frumos care purta numele de Mitsubishi si a ramas pentru totdeauna in istoria familiei mele drept un monstru care aproape ne-a venit de hac.

Mitsubishi si-a inceput cariera de monstru impingand la sinucidere un alt motan, de doua ori cat el. Apoi a continuat prin a lasa cu ghearele si dintii din dotare in bratele si picioarele, ba uneori si-n gatul victimelor sale (adica eu si parintii mei) cicatrici care persista si in ziua de azi, la aproximativ sapte ani de cand s-a despartit de noi.

Dupa aste ispravi, intr-o zi, Mitsubishi a zbughit-o din apartament si nu a vrut sa se mai intoarca niciodata. Spun legendele batranesti insa ca inca mai poate fi vazut bantuind prin zona Vitan- Dristor.  

Cu o asemenea experienta traumatizanta la activ, operatiunea de a alege pisicul potrivit a devenit ca un joc la ruleta ruseasca. Caci in starea de pui mititel si pufos toate par nevinovate si incapabile sa raneasca un soricel cat de mic. Nu mai vorbim ca nici un om care are mate de dat nu le va descrie altminteri decat jucause si sociabile.  

Asa ca tot ce imi ramane, in timp ce imi caut pisica ideala printre atatea posibilitati, e sa ma bazez pe propria intuitie. Sa scrutez adanc in ochii puiului de pisica si sa ma intreb daca se va dovedi un animal de casa cumsecade sau, din contra, imi va provoca traume noi.  

Si stau si-mi bat capul daca pisicile tigrate or fi mai rele decat cele cu pete, sau decat cele de-o singura culoare. Daca un pisic care te priveste cu ochii mijiti ascunde mai multe rautati decat unul care se holbeaza mai-mai sa-i sara ochii din cap. Daca o fi mai bine sa fie mai rotund sau mai ascutit. E ca si cum ai incerca sa-l dibuiesti pe urmatorul Hitler intr-o maternitate plina de bebelusi roz inocenti.  

Ce e trist e ca eu imi doresc cu adevarat o pisica. O mata cuminte, frumoasa, pufoasa, care sa toarca in bratele mele cand mi-e lumea mai draga. Nu ma supar daca miauna, si-asa e prea liniste in camera mea. Dar nu stiu daca mai pot avea incredere in vreo reprezentanta a neamului pisicesc dupa cat am suferit. Vreau o pisica garantat de treaba. Dar cum fac s-o gasesc?