Hot City - Cultura urbana feminina

Pisicul mare a fost si el, la randul sau, un pisic mic. Si ar fi ramas asa oricat de multe kg ar fi pus pe el. Daca la un moment dat nu i-as fi adus un pisic mic. Ceea ce l-a responsabilizat subit.

Plantele pe care le maca cu multa pofta in fiecare zi, facandu-ma sa apelez idei fistichii de aranjamente prin casa nu au mai suscitat niciun fel de interes. Iar mana mea a devenit subit cel mai putin apetisant obiect de ros. In plus, nu mai avea sa imi spuna absolut nimic. Inainte ma certa in permanenta, ca un pisoi rasfatat ce era. Odata ce a vazut ca se poate si mai rau decat el (traducere – un pisoi care nu poate nici sa se spele singur, nici sa manance boabe tari, nici sa se urce pe canapea – omg, se poate ceva mai cumplit?) a inteles cat de bine ii este de fapt. Si a incetat cu pretentiile.

Si sa nu credeti ca a fost o trecere treptata. Nu, inca de a doua zi a capatat un alt fel de a calca pe covor. Cu mai multa greutate. Si preocupare. Pisicului mic trebuiau sa i se prezinte locurile din casa – de exemplu, dulapul cu haine, unde poti gasi diverse texturi ce pot fi folosite ca sa iti testezi capacitatea de catarare. Dupa care mai sunt husele de la canapele – ascunzatorile perfecte. Numai sa ai grija sa nu fi calcat din greseala, i-a mieunat avertizarea la ureche pisicului mai mic. Care, impleticit, il urmarea peste tot si invata tot ceea ce trebuie sa stie despre lume o mata care traieste la mine in apartament.

Acum sta aproape nemiscat cat mai multa vreme, conservandu-si energia. Nu se stie cand va fi nevoie de el. Si e asa obosit. Nici vorba sa se mai joace singur. Ca si asa il zapaceste ala mic sarindu-i in cap tocmai cand aproape-aproape ce reusise si el sa inchida ochii. Se face ca nu il vede si doar da din coada in dreapta si stanga. Deja a adoptat o tehnica prin care poate dormi in timp ce tine pisicul mic hipnotizat de coada miscatoare.

In plus, acum are doua pisici de spalat. Si credeti ca este simplu? Eu zic ca este un erou. De 5 ori dat in aceeasi zona cu limba. Lucrurile nu se fac de capatuiala. Sa cresti un pisic mic este o treaba serioasa. “Ai facut pipi din nou? A 10-a oara pe ziua asta? Treci la spalat! Si sa nu te prind ca ai ceva de comentat, ca acum iti dau o laba!”

E clar de ce nu mai are niciun fel de treaba cu mine. Si ma priveste cu bunavointa numai cand ii dau de mancare matului mai mic. Si se incrunta ingrozitor cand acesta miauna si eu nu ma execut pe loc sa il mangai.

Si toate astea ma fac sa ma intreb cum o sa mi se schimbe si mie viata si personalitatea cand o sa am un pisoi propriu. Scarry, va zic, ce poate sa faca din tine o mogaldeata.