Hot City - Cultura urbana feminina

Mai multe din gandurile si opiniile ei gasiti pe blogul personal Caprele Irinucai.

Pe o banca din Cismigiu, prezentatorul unei emisiuni despre bloguri intervieveaza trei mame. "In blogosfera romaneasca s-au infiltrat si mamicile. Nu mame, mamici, care nu au bloguri, ci blogulete. Nu au copii, au copilasi, care nu se joaca cu jucarii, ci cu jucarioare", cam asa suna introducerea. "Care dintre voi e mama si care e mamica?" intreaba prezentatorul si, din spatele ecranului, simti cum trei corpuri se crispeaza.

Emisiunea curge cumva in continuare, in falset, dar fara conflicte majore. Nimeni nu arunca microfonul, nimeni nu se ridica in picioare, nimeni nu urla. In zilele ce urmeaza difuzarii insa, tastaturile se incing, blogosfera mamiceasca se indigneaza la unison, replicile parca nu pot veni suficient de repede ca sa stearga ofensa: nu, nu e asa, nu sunt atatea diminutive, nu scriu toate mamicile asa, nici macar nu agreeaza toate sa fie numite "mamici".

Totusi, realizatorii emisiunii au meritul de a fi identificat o tendinta si de a fi adus-o in atentia unui public mai larg. Nu asa cum ar fi meritat tendinta, dar orisicat. Fata de acum doi ani, cand un redactor ELLE masacra in putine cuvinte blogul scris de doi viitori parinti, deplangand stilul "sprintaro-dulceago-dragalaso-fetid, ce-ti taie orice pofta de a te mai reproduce vreodata", e un pas inainte. Macar li s-au acordat si bloggeritelor in cauza 5 minute ca sa spuna ceva.

Ignorate de presa scrisa, televiziuni si radiouri, dispretuite pana si de colegii de blogosfera mai "seriosi, cu opinii", mamele continua sa scrie, din ce in ce mai mult si mai bine, pentru un public tot mai larg, care nici macar nu e format exclusiv din parinti. De ce scriu? Pentru ca vor sa-si aminteasca mai incolo momentele frumoase, pentru ca le place sa scrie, pentru ca sunt departe de familie si prieteni si vor sa-i tina la curent cu ce mai fac copiii. Pentru ca vor sa-si verse nervii si frustrarile altcumva decat asupra apropiatilor. Pentru ca au descoperit ceva nou, bun sau frumos si vor sa spuna si altora. Pentru ca au o cauza de sustinut. Pentru ca nu vor sa plictiseasca non-procreatorii inocenti cu povesti nesfarsite despre colici, dinti si caca.



"Probabil ca de-aia mi-am facut blog, ca sa raman "normala" in viata de zi cu zi." - Mara

"A fost un cadou cu care la inceput nu am stiut ce sa fac. Apoi m-am gandit sa fie jurnalul meu de sarcina, apoi jurnalul bebelusului meu." - Crina

"Pentru ca nu am mai scris de ani de zile pe hartie si ma aranjeaza anonimatul pe care mi-l ofera internetul, acest spatiu imens si nauc unde poti fi oricine dar ramai tu insuti." – Andra



Notorietatea, banii, un contract cu un trust de presa sau o editura nu ies din discutie, desi sansele ca o mama bloggerita sa obtina asa ceva sunt minime. Singura carte-pe-baza-de-blog-parintesc publicata pana acum in Romania e a unui tata, pe deasupra ziarist destul de cunoscut. Suntem departe de fenomenul media pe care-l reprezinta blogurile de mame in Statele Unite. Foarte citite, foarte populare, rasfatate de marile corporatii care stiu cat de mult conteaza o recomandare "de la mama la mama", mummy bloggers de peste ocean taie si spanzura. Au ceva de spus si fac in asa fel incat lumea sa le asculte.

Bloggeritele din Romania sunt departe de a avea atata influenta; cu toate acestea, insemnarile lor au aceeasi putere de atractie ca si cele ale mamelor americance. Atractie care nu tine neaparat de talentul cu care sunt consemnate ispravile cotidiene ale unor heruvimi zambitori si bucalati, ci de sinceritatea cu care mamele sunt dispuse sa-si expuna propriile vieti si ganduri. Cele mai bune bloguri de mame nu sunt in primul rand desrpre copii, ci despre ele insele, despre frustrare, disperare, singuratate, despre sex, bani si politica, despre carti si concerte.



"Nu ma plang, dar abia apuc sa stau pe scaun atunci cand mananc. Tot nu ma plang, dar de multe ori abia imi simt picioarele si tot de multe ori daca ma asez pe o banca din parc adorm." - Crina

“Dupa ce devii parinte esti scos din lume, devii captiv intr-un univers din care oricat ai incerca sa mai iesi, macar pentru scurte escapade, nu prea mai ai cum” – Ada

“Sunt clipe in care oboseala e atat de crunta si neputinta atat de mare incat ma transform intr-un monstru” – Alina

“Zilele mele se scurg unele dupa altele, iar eu nu stiu unde se duc. Se pierd undeva printre atatea schimbari de pampersi, alaptari, plimbari prin cartier, nopti albe sau semi albe, urlete si atatea altele. Am timp si nu am deloc. Am timp sa vorbesc eu cu mine, dar nu am timp sa fac nimic.” - Bogdana



Sunt mame care scriu pe blog de 4-5 ani deja, insa adevarata explozie blogosfera mamiceasca a cunoscut-o in ultimii doi ani. Nu numai pentru ca au aparut (si continua sa apara) din ce in ce mai multe bloguri, ci si pentru ca incet-incet bloggeritele au ajuns sa formeze o adevarata comunitate virtuala, foarte rar atinsa de scandaluri si marcata de un spirit de solidaritate feminina cum in putine locuri mai poti vedea.

Ce le lipseste pentru a atinge succesul americancelor? Printre altele, dorinta de a se autopromova cu orice pret. Dar asta nu e neaparat un defect...