Hot City - Cultura urbana feminina

Pe Tara Duveanu o cheama de fapt Irina, are 22 ani si isi castiga banii din scris. A fost multa vreme freelancer, intr-o vreme cand noi ceilalti cautam disperati stabilitatea. Nu sta doar sa se planga ca in jurul nostru lucrurile merg prost, pune mana si incearca sa le schimbe: voluntariate, ecologie, actiuni de binefacere.  Anul asta la Street Delivery, proiectul ei “Soup Nights” a scos vedetele la gatit supa in beneficiul spitalului pentru copii Marie Curie. Despre toate astea si inca altele, Tara vorbeste pe blogul ei, aflat momentan la duveanu.wordpress.com.

Nadia : De unde si pana unde pseudonimul de Tara Duveanu?

Tara: Poveste lunga si incurcata. Pe duduia Tara Duveanu am inventat-o printr-a 10-a cand intr-unul dintre momentele mele de tipul “fuck the system” am zis sa povestesc intr-un ziar cum imi pune bete-n roate dom' director si nu ma lasa sa aduc proiecte de educatie non-formala in liceu. De povestit era simplu, de ramas in liceu si fentat exmatricularea era mai greu daca ma semnam cu numele meu. Asa am inventat-o pe Tara, careia sa-i pun in carca toata tampeniile pe care le-as fi facut. Doar ca dupa o vreme am observat ca unii oameni o iau mai in serios pe duduia Tara decat pe duduia Irina, asa ca i-am facut bagajele Irinei si-am scos-o la inaintare pe Tara.

Nadia: Intrebare banala- cand si de ce ai inceput sa blogaresti?

Tara: M-am apucat prin 2007. Cand am descoperit primele bloguri, hop si eu cu unul pe Blogspot in care-mi descriam dorurile si nefericirile – ma mancau buricele degetelor sa scriu, doar ca nu stiam mare lucru despre lume, ma stiam doar pe mine.

Nadia: Esti mereu foarte implicata in voluntariat, ecologie, actiuni de binefacere s.a.m.d. De unde scoti energie si motivatie sa schimbi lumea in bine pentru altii?

Tara: Nu cred ca schimb lumea, cred ca impresionez in fiecare an un om sau doi si oamenii astia nu vor intoarce spatele unui proiect pentru altii in momentul in care o sa le sara in fata sau in inbox candva. Nu stiu cum functioneaza alti oameni, dar pe mine ma face sa ma simt mai bine si faptul ca intr-o zi pe an strang scutece si sticle de bere intr-o padure (pentru ca dupa chinul respectiv se vede o padure curata), si ca o data la doi ani ma duc cu 2-3 saci de jucarii intr-un centru de plasament – din punctul asta de vedere actionez din egoism – o fac sa ma simt eu bine.

E o chestie pe care o tot povestesc, in liceu am strans ajutoare impreuna cu ai mei colegi pentru copii dintr-un sat din Olt unde era prapad dupa inundatii. Directorul liceului meu, care tipa si se batea cu pumnul in piept prin cancelarie ca el o sa fie primul care sa aduca 2 caiete si o sticla de ulei, n-a vrut sa-mi semneze o hartie prin care faceam rost de la primarie de o masina cu care sa ducem ajutoarele in satul respectiv pentru ca nu i-am scris numele doar cu majuscule – sa se vada de la o posta ca e vorba de el.  In momentele de genul asta (si sunt multe) iti vine sa te pui in fund pe o bordura si sa plangi.

Nadia: Vorbeste-mi nitel despre Soup Nights: cum ti-a venit ideea si cum ai pus-o pe picioare.

Tara: N-a fost cine stie ce idee – imi doream ca oamenii sa se stranga intr-un loc si sa stea de vorba, sa se imprieteneasca mancand o chestie ieftina dar buna si care sa-i faca sa se simta mai bine. Si am zis ca daca tot ne strangem undeva, hai sa facem “o chestie” cu banii din vanzarea de supa. Acum o luna si un pic am strans bani pentru sectia de oncologie pediatrica de la spitalul Marie Curie, peste o luna strangem pentru spitalul de copii Grigore Alexandrescu intr-un alt eveniment Soup Nights in aer liber. Si cand spun “am strans” nu ma refer la mine, ma refer la zecile si sutele de oameni care au venit sa manance o supa si sa ajute niste copii simtindu-se bine. Pentru mine e important sa strangem bani fara sa apelam la santajul emotional atat de prezent in mai toate campaniile umanitare.

Nadia: Am vazut ca esti destul de implicata in ceea ce se numeste blogosfera, te-ai dus pe la roblogfest, pe la seminare pe tema bloggingului si asa mai departe. Cum vezi tu blogosfera romaneasca? Dar blogosfera feminina romaneasca, daca tot vorbim de ea?

Tara: Cred ca bloggerii sunt niste neadaptati – ceea ce intr-o tara ca Romania e un lucru foarte bun. Faptul ca lucrurile pe care le-ai gandit si-au ajuns pe un monitor dupa ce-ai tastat un sfert de ora sau o zi intreaga se pot transforma in prieteni, bani sau cariera mi se pare ceva extraordinar!

Blogosfera feminina ma atrage rar pentru ca mi se pare ca sunt doar doua feluri de bloggerite – cele care scriu despre cum iti asortezi fusta cu esarfa si cele care scriu despre dramele personale. Pe primele le citesc rar pentru ca n-am pic de simt estetic si pentru mine niste haine sunt “cool si trendy” daca nu mi se rup in fund cand ma aplec sa-mi leg sireturile iar pe cele din urma le citesc la fel de rar pentru ca problemele mele imi sunt de ajuns si nu vreau sa intru in starea in care mi-as taia venele si din cauza nefericirii altcuiva. Iar exceptiile, ceea ce nu poate fi pus nici intr-un “sertar” nici in celalalt, sunt cele care ma atrag.

Nadia: Ai vorbit de multe ori pe blogul tau despre chestiuni foarte personale,  pe care unii se feresc sa le spuna pana si prietenilor, daramite pe Internet. Si eu obisnuiesc sa folosesc blogul ca pe un mijloc de eliberare si de multe ori ajung sa regret ca m-au mancat degetele. Spune-mi cum se manifesta la tine fenomenul.

Tara: Cand povestesti pe blog cum barbatul pe care il iubeai saruta in fata ta pe altcineva si te intreaba cum le sta impreuna, te simti prost si ca te doare sufletul dar si ca unii dintre cititorii tai or sa cada de pe scaun razand de cat de fraiera esti, dar faptul ca te descarci si exista posibilitatea sa primesti un semn de la un necunoscut care sa-ti spuna “am trecut si eu prin asta, am crezut ca mor si uite ca mi-e bine acum, ba chiar sunt mai fericit ca niciodata” te ajuta sa te ridici din pat si ziua urmatoare. Daca esti Andreea Marin, trebuie  sa fii complet nebuna sa scrii pe blog ca Fanel al tau ti-a furat papuceii roz sa-i dea asistentei lui, dar daca stii ca nu o sa ajunga pe prima pagina in Libertatea ce-ai scris tu pe blog si daca te ajuta iesitul asta din carapace – eu zic ca n-ai mare lucru de pierdut. De cand e o crima sa arati ca ai sentimente?

Nadia: Ce alte bloguri de fete citesti in mod curent?

Tara: Ii citesc blogul Raluxei, mai arunc cate un ochi din cand in cand pe la Mintea de Ceai  si astept in fiecare zi cate un articol nou de la Nadia, sa vad cum mai bate campii. :P

Nadia: Recomanda trei articole de-ale tale care iti plac si cu care ar trebui sa incepem sa-ti citim blogul.

Tara: Asta-i complicat, o sa-mi citesti blogul daca intelegi care-i faza cu duduia Duveanu si asta se intampla citind astea trei articole:  Despre trend-setteri, Standarde de frumusete, Design social-de ce fac ceea ce fac.