Hot City - Cultura urbana feminina

­

­­

Evenimente, online, PR si pisici. Si Reea, care scrie despre toate. Va amintiti articolul meu de vineri, Omul cu pisici? Reea este o dovada ca oricat de amuzanti suntem sau oricat de importante sunt lucrurile despre care scriem, la o adica, pentru noi cei din "clan", totul se reduce la pisici. ­­

Marie Jeanne: Care a fost intentia ta cand ai deschis blogul si la ce simti ca s-a ajuns pe parcurs?

Andreea Iancu: Nu mai stiu de ce am deschis blogul, acum m-am uitat pe insemnarile din 2006 si sunt niste povesti fara noima. Dupa primele posturi ai zice ca imi murisera laudatorii. In timp s-a transformat in refularea frustrarilor, vorba lui Badea. In privinta lui Mao, pisoiul, nu ma bag. Pe bune, trebuie sa va spuna el de ce s-a bagat in blogul meu.


MJ: Hai, recunoaste. Cat  la suta este meritul pisoiului? 

Andreea: E adevarat ca Mao imi fura din faima. Nu cred ca vroiati sa vorbiti cu mine daca nu era si el unul din "coautorii" blogului. :) Sincer, Mao e cel care ma inveseleste cand ajung acasa si cred ca, in acelasi fel, povestile lui  ii destind pe cititori. El, spre deosebire de mine, are fanclub. Periodic primesc mesaje sau telefoane de la cunostinte care ma intreaba daca Mao este bine sanatos, daca s-a intamplat ceva extraordinar cu el in ultima vreme si daca o sa revina curand cu povesti. E frustrant! :P

Mao: ”Maaooo scuzati ca intervin! Lu' Madam i-a sunat telefonul si a iesit un pic. Sa va explic in doua miorlaituri ce si cum. Eu sunt sarea si piperul blogului. Ei trebuie sa ii multumesc de oportunitatea de a intra in legatura cu voi si cu alti motani din blogoGHEM (a.k.a. blogoSFERA ). Luca (http://www.premiumpr.ro/blog/?page_id=91), spre exemplu, e un cotoi de mare rasa - felina cu functie in agentie care isi castiga pliculetzul zilnic. Bun pisoi! Am deviat...Ziceam ca sunt miezul blogului. Da, sunt! Maaao tirez ca se intoarce...revin daca mai sunt nelamuriri.”

Andreea: Mda, e prea sociabil cateodata. Revenind... Tupeul de care da dovada pe blog, cat si in paragraful de mai sus ma face sa rad stiindu-l cum e in realitate. E primul motan pe care il cunosc (si am cunoscut destule feline) cu frica de coaja de banana. O coaja de banana pe spate il face sa cada la pamant ca secerat si sa mearga tarash pe labute mai ceva ca in armata.

Nici cu fetele nu o duce prea bine luand bataie sistematic in perioadele lor ..."fierbinti". Acum insa Pitzi (noua lui colega de apartament) si l-a facut tatic. Poze cu noul familion gasiti pe blog. Parerea mea: vai coada lui! Oricum pe langa frica de inaltime, de spatii deschise, inchise si de pungi frica de a fi tata e ultima lui grija.

"Am ajuns sa am povesti pe blog despre evenimente fiindca simteam ca nu au loc in articolele pe care le predam in redactie."­

MJ: Scrii mult despre evenimente. Cum au ajuns sa te pasioneze?

Andreea: E...defect profesional.

Varianta lunga e asta: Am exclus pe rand domeniile in care nu vroiam sa lucrez: pe politic am stat cateva luni si mi-am dat seama ca scopul meu in viata nu este sa ascult minciuni; apoi, partea cu cifre ma plictiseste si cere o oarecare logica  - femeie fiind, logica si cu mine nu prea ne intalnim - deci, a picat economico-financiarul; o alta alegere era socialul (politie, spitale, pompieri) dar nu sunt croita pentru violuri, accidente si incendii.

Pe scurt: Am incercat mai multe domenii din presa dar pana la urma divertismentul m-a ales pe mine. Apoi eu am ales ramura cea mai bogata: concertele si evenimentele.
Am ajuns sa am povesti pe blog despre evenimente fiindca simteam ca nu au loc in articolele pe care le predam in redactie. Asa au aparut mistourile la adresa organizatorilor de evenimente. Si razboaiele cu ei. Si amenintarile. Si prieteniile.

"Am ajuns sa "dau" in PR-isti fiindca nu au bun simt."

MJ: Scrii si despre PR, si mai taxezi si greslile din presa online. Vorbeste-mi un pic si despre asta.

Andreea: Am ajuns sa "dau" in PR-isti fiindca nu au bun simt. Fiindca nu isi vad lungul nasului. Fiindca au impresia ca sunt stapani peste jurnalisti.

M-am zbarlit mai rau ca Mao cand am primit o punga plina de tampoane si apoi am fost cautata de agentie sa ma intrebe daca am primit "cadouashul"  si daca dau o stire despre noile aripioare care miros a musetel si tin loc de umbrela.

Comentarile pe textele gasite pe portalurile de mare angajament din www-ul romanesc le-am inceput din plictiseala si crezand sincer ca sunt exceptii. Apoi am vazut ca abunda site-urile de muieri cu texte "10 pasi sa" sau "cum sa" ori "afla daca". Si daca de la presa de muieri nu am mari asteptari in general,  am intrat si pe site-uri cu target masculin si mi-a crapat capul de cat de putine lucruri stiu despre femei (e adevarat ca nu avem nici o logica in 99% din timpul nostru, dar autorii acelor articole sunt…aievea)

"New Media  este salvarea mea: a studentei la jurmalism care nu vroia sa faca presa scrisa, nu concepea sa apara pe sticla."

MJ: Ce inseamna New Media pentru tine? Am inteles din blog, dar as vrea sa-mi povestesti ca pentru interviu istoria (cum ai ajuns aici) si cum a ajuns sa fie o orientare exclusiva...

Andreea: In anul doi de facultate am fost la un pas de a ma face redactor moca la o revista de muieri. Am aflat inainte sa intru la interviu, din greseala, de la secretara, ca pe acelasi palier faceau angajari la apropo.ro – pe bani!

Am intrat buluc si am dat interviu total nepregatita:

Au urmat trei luni de probe si un salar de mizerie chiar si pentru un student. Apoi lucrurile au inceput sa mearga mai bine si eu am ajuns sa trec prin toate functiile existente intr-o redactie iar dupa ce le-am terminat pe acelea am intrat si in celelalte departamente: PR, Marketing

New Media  este salvarea mea: a studentei la jurmalism care nu vroia sa faca presa scrisa, nu concepea sa apara pe sticla, ii suradea ideea de a face radio si se bloca imediat ce isi auzea vocea in casti dar care, pe de alta parte, nu avea nici o jena in a scrie ore in sir pe mIRC, a trimite poze cu ea la necunoscuti  si a sta la povesti "vorbind la microfon pe internet".

Asa a inceput… acum, dupa ani si ani, nu ma vad scriind la numar de semne sau vorbind un numar de minute. Sunt gura sloboda si nu imi ajung minutele si semnele, imi plac cearceafurile de "pagini de net" in care pot sa am si minute si semne fara limita.


MJ: Recomanda-mi trei dintre posturile tale preferate, si trei blogurile feminine pe care le citesti.

Andreea: Posturile mele ...

Ca sa stii cat de jos mergi pentru "faima": Goana dupa trafic
Ca sa stii pana unde te increzi in revistele pentru muieri: Tie iti place pe la spate?
Ca sa stii cat de grea e viata de motan: Pussy pretty pussy

Fetele pe care le citesc sunt: Jen: http://blog.mostly-harmless.ro/, Mazilique and Co, http://belshug.blogspot.com/, Andressa: http://www.andressa.ro

*foto 1: Pitzi si puii, foto 2: Mao.