Hot City - Cultura urbana feminina

Monica locuieste in Mexic. In Ciudad de Mexic. Calatoreste mult si are parte de cele mai amuzante intamplari. Acum se lupta cu gripa. Mai bine spus se ascunde de ea in spatele mastii :)

­

­
Sabina: Cum se vede fenomenul gripei in Mexic? Oamenii au intrat in panica, se streseaza toata lumea asa ca in Romania?
Monica: De stresat se streseaza, la radio, la televizor si in ziare gripa e pe prima pagina. Acum problema principala sunt pierderile din economie si discriminarea la care spun mexicanii ca sunt supusi.

Sabina: Am vazut ca ai furnizat informatii despre gripa pentru Gandul si Evenimentul zilei, cum a fost? Te-ai trezit cu o avalansa de e-mailuri? Brusc toata lumea iti citeste blogul ca sa afle despre gripa?

Monica: Da, radio, tv si ziare. In primul rand, Pro Tv si Gandul, pentru ca cea mai frumoasa parte din cariera mea s-a petrecut in grup.

Apoi la Europa Fm pentru ca o fosta colega m-a prins pe messenger si m-a rugat, ce era sa-i spun?, nu era prea mult de vorbit, eram un roman in Mexic, nu puteam sa o refuz.

Cei de la Evenimentul Zilei au ajuns la mine intr-adevar gratie blogului. De pe blog ma cunoaste si Maria Coman careia i-am raspuns la cateva intrebari, in emisiunea ei. A fost distractiv, daca ne cunoastem din blogosfera, nu stia la ce voce sa se astepte la telefon.

Da, am mai multi cititori acum, vin cautand pe google "romani mexic", "blog jurnalista mexic", "blog monica micu"

Monica scrie din Targu Mures, Bucuresti, Roma, Ciudad de Mexico...


Sabina: Am vazut pe blog ca ai trecute diferite locatii?
Monica: Eu sunt din Targu Mures, am studiat in Bucuresti, am lucrat tot acolo, am locuit  6 saptamani in Italia (din care stiu cat sa nu ma fac de rusine: Roma si, ah, Abruzzo), iar acum locuiesc in Ciudad de Mexico.


Sabina: Am vazut ca ai posturi pe blog din 1999. E ceva.
Monica: Le-am pus acolo ca le-am gasit online si am zis sa stea intr-un loc dar blogul e din ...stai sa ma uit

Sabina: 2005?
Monica: 2005, da, l-am facut pentru ca imi tot trimitea gorgeoux linkuri la blogul ei si tot citeam dupa care mi s-a intamplat ceva oribil(credeam eu atunci) la alimentara si am scris dupa care mi-am uitat parola.

Si apoi l-am deschis pe ala in engleza iar apoi am zis ca eu parca tot mai bine scriu in romana si dupa o concentrare intensa mi-am amintit parola, in 2006.

Dupa care l-am sters, din greseala, si am gasit nu stiu cum se cheama, in arhiva google, posturile si le-am pus inapoi.

Sabina: Cum ai reusit sa scrii atatia ani constant pe blog?

Monica: In primul rand am avut un serviciu minunat. Dupa care mi-a placut ca fac lumea sa rada si m-am simtit datoare sa ma comicaresc. Apoi am intrat in cercuri stranse de bloggeri si m-am simtit datoare sa ma comport asa. Am avut si perioade cu 6 posturi pe zi. E drept ca nu aveam o viata personala prea bogata.

Sabina: Si care e serviciul minunat care a creat acest blog?
Monica: Am fost redactor si apoi editor in televiziune, adica stai si astepti sa vezi niste lucruri facute de altii si, pana sa lucrezi tu intens, astepti, citesti ziare, alte site-uri, bloguri. Dar nu blogaream de la serviciu! Doar cloceam. Mi-era jena, ca nu stiam ce vede IT-ul. Ma imprietenisem odata cu IT acum 8 ani, la birou, si tot nu am indraznit sa intreb daca el vede in timp real ce e pe ecranul meu, de la el din pivnita.

Sabina: Am vazut ca ai calatorit mult prin Mexic, ai foarte multe poze, cum ti se pare ca tara Mexicul?
Monica: Cine sta in Ciudad de Mexico, vrea nu vrea ar cam trebui sa calatoreasca, suntem la 2500 de m altitudine, deci oxigen rarefiat si apoi mai e plouarea. Cum iesim din oras cum ni se desfunda nasul.
Tara e frumoasa, are un relief si niste peisaje ca te simti mic mic si nu ca ti se pare urat tot ce ai vazut pana acum, dar iti pare rau ca nu stiu si altii ce frumos e aici. Lasand Acapulco la o parte
Acapulco e urat!

Sabina: Cum sunt oamnenii?
Monica: Cate ore ai la dispozitie? Ca sa-ti raspund pe scurt sau nu.

Mexicanii sunt oameni complicati 

Sabina: Multe :D
Monica: Oamenii aici sunt de inteles. Asta intr-o singura propozitie. Mai pe larg, sunt amabili, nu spun niciodata NU, si sunt victimele istoriei. Eu, ca vin din Romania, mi se pare ca nu traiesc acelasi soc pe care il vad pe fetele celor veniti din vestul Europei. Eu inteleg coruptia, inteleg istoria, inteleg niste traume. Dar e rau ca, asa cum sunt, nu vad ca nu e bine. La cursul de spaniola am avut cateva ore grele, pentru ca ne invatau expresii de curtoazie si faceam exercitii in care, in mintea mea si a colegilor mei, ni se cerea sa mintim:
"Ce spui a doua zi, la serviciu, dupa ce ai lipsit?"
Si eu intrebam:de ce a doua zi trebuie sa spun ceva si nu cu o jumatate de ora inainte?
E ceva intre politete si minciuna. Si li se trage de la colonialism. Dar nu ca ar fi mitomani, pur si simplu nu vor sa supere si atunci nu ma supara ca sunt asa. Dar mi-ar placea sa se schimbe.

Sabina: Par niste oameni draguti.
Monica: SUNT. Eu nu ghicesc niciodata rautate in spusele/faptele lor. Stii care e cea mai faina scuza cand n-a ajuns unul la serviciu? Am auzit-o de la un argentinian care are o firma aici. Citez: "es que no llegue". Traduc: "nu am ajuns".

In ciuda temperamentului latin, in Mexic oamenii sunt calmi

Sabina: Cat de tare :))
Monica: Nici macar "nu am reusit sa ajung". S-apoi iti mai vine sa intrebi ceva???

Sabina: Da e putin ciudat si vad cat de agasant poate fi pentru vest europeni. Ma intreb ce parere au germanii sau englezii.
Monica: Colegii mei indura. Unul dintre ei nu intelege nici acum conceptul de AHORITA care in dictionar inseamna ACUM. Ei bine, in Mexic, ahora, ahorita, ahoritita, ahorititita, cu cat e mai diminutiv cu atat, ca european, ti se pare ca e mai aproape de tine
Ei bine, ahorita inseamna imediatul ala pe care il striga copiii catre mama care-i cheama in casa, de la joaca. Poate fi si niciodata, nu se stie.

Sabina: Sunt temperamentali mexicanii? Stiu ca e un cliseu, dar si asta trebuie sa plece de undeva, nu?
Monica: Nu am vazut oameni nervosi aici. Nu am auzit oameni strigand. Ma simt prost cand ridic vocea daca imi cade ceva prin casa, ca mai bodogan singura;). Daca ma aud vecinii?

Bucurestiul a pregatit-o pe Monica pentru traficul din Ciudad de Mexico

Sabina: Deci acolo atmosfera e de vacanta sa inteleg?
Monica: Acum sau in general?

Sabina: In general :))
Monica: Acum (cu gripa) e mai liniste decat duminica, in general nu. In timpul saptamanii orasul e un furnicar, doar ca lumea e zen. Si se spune ca locuitorii capitalei sunt niste stresati. Iti dai seama cum e mai la sud, asa. Si e de vacanta si pensie, zeci de mii de americani s-au retras aici.

Sabina: Cum a fost Ciudad de Mexico dupa Bucuresti? Nu ai avut un soc?
Monica: Bucurestiul m-a pregatit pentru Mexic. In trafic sunt o regina, sunt egala lor. Alte europence rar conduc aici. Daca stii cum e la 5 pe Podul Grant ai o parere despre traficul de aici de dimineata, de la pranz si seara.

Sabina: Numeste-mi 3 posturi de ale tale care iti plac tie mult si pe care ni le recomanzi.
Monica: Imi plac Galceava Vocalelor, m-am prapadit de ras scriindu-l apoi am o serie, se cheama Scrisori catre prieteni. Astea mi se par triste, adica na, cu amintiri.

Si o aberatie: cand am fost eu in Franta si am vazut un scaun intr-un anticariat, pentru ca imi plac Ilf si Petrov mi-am imaginat ca e unul pe care il cautau ei.

Sabina: Numeste-mi si 3 bloguri feminine pe care le citesti
Monica: Asadar: Peculiar me, Licurici, pentru ca de exagerat de multe ori ma regasesc in ea
de multe ori ii comentam ca fix asa am gandit eu, dupa care ma jenam, cui altcuiva ii mai plac vinetele dar sa fie calde cand le pui pe paine??

Si White Noise pentru ca scrie despre poezie, pentru ca e din Timisoara unde mi-ar fi placut sa locuiesc si pentru parfum.