Hot City - Cultura urbana feminina

Pe In joaca, Ada Demirgian scrie despre fiica ei Irina, despre jocurile si povestile pe care le inventeaza impreuna si despre intamplarile de zi cu zi. De fiecare data cand citesc In joaca imi imaginez cat ar fi de distractiv sa pot juca bingo cu sosete impreuna cu Ada si Irina. Si asa imi vine un chef nebun sa colorez sau sa decupez, chestii pe care ca adult uiti cat sunt de amuzante.

Noroc cu Ada Demirgian care ne aminteste ca "impreuna totu-i prea frumos".

Sabina :Ce te-a motivat sa iti deschizi blogul In Joaca si cand s-a intamplat asta?

Ada Demirgian: La inceput nu a fost "In  joaca", scriam saptamanal la liternet (era prin 2004), aveam o rubrica numita "mici istorii". Cand am nascut-o pe Irina, Delia Oprea - una dintre coordonatoarele liternetului - m-a pus sa scriu despre ea. Mi-a zis ca trebuie sa scriu, asa ca micile istorii au devenit "primele o mie si una de nopti".

Cand Irina a implinit un an, am iesit de sub umbrela liternet si m-am mutat pe blogspot - atunci se chema Primele o mie si una de nopti. In 2007, s-au implinit 1001 de nopti si l-am inchis.

Abia cand am zis gata, s-a terminat, au inceput comentariile: nu, mai trebuie, mai vrem. Mara Wagner si Vlad Petreanu au fost printre cei care au insistat cel mai tare sa nu ma las de scris. Asa a aparut "In Joaca".

Premiul Internetics pentru cel mai bun blog personal

Sabina: Observasem ca nu ai nu ai doar un singur blog ci vreo 5, daca am numarat eu bine. Spune-mi despre ce este vorba in fiecare din ele si prin ce se difera ele. Ai chiar si un blog despre Bucuresti parca.

Ada Demirgian: Acela este un blog la care am fost co-autor impreuna cu Cristian Stefanescu, Emil Neacsu si Catalin Pruteanu. Acolo scriam Vesti din Vanghelistan. Pe urma m-am mutat in imparatia lui Poteras si s-a terminat cu Vanghelistanul.

Primele O mie si una ti le-am lamurit. A luat si premiul Internetics in 2007 pentru cel mai bun blog personal si atunci multa lume s-a indignat ca un "blog de mama" poate fi considerat cel mai bun blog personal, dar asta a fost parerea juriului.

In joaca e continuarea de la Primele o mie una...

Iar Firicel e un blog pe care am scris povesti si mici istorii. E un blog cu circuit inchis, pe care pun muzica pentru mine si inca vreo cateva persoane. Sunt doar clipuri youtube acolo. Mi-a scapat vreunul? Luna asta le-am adunat pe .ro pe toate:)

 Sabina: Da, am vazut, dar eu tot incercam sa intru pe blogul vechi ca sa citesc arhiva iar el ma trimetea automat pe cel nou. In final am vazut ca ai adus si arhiva pe .ro.  

Ada Demirgian: Mi-au iesit peri albi incercand sa fac miscarea asta cu trimisul la blogul nou asa ca nu pot decat sa ma bucur. Blogul vechi avea vizitatori constanti pe care era pacat sa-i pierd pe drum. Astfel ca am apelat la un inginer.

Sabina: Da, ei sunt salvarea :) Am remarcat ca exista o diferenta de ton intre primele postari si cele recente de pe In Joaca, mi se par mai targetate, pari sa te adresei in mod special mamelor in posturi. Incerci sa faci din blogul tau unul de nisa sau de la bun inceput In Joaca a fost un blog de nisa?

Ada Demirgian: Injoaca a fost mereu un blog cu si despre copii. De cand am trecut pe propriul meu domeniu am incercat sa adun la un loc tot ce am scris despre Irina, de la nasterea ei pana in prezent, plus toate articolele pe care le-am scris de-a lungul timpului despre cresterea copiilor, despre problemele lor, despre cum sa ne purtam cu ei – acestea din urma pentru desprecopii.com. Dar multi au spus “tu poti sa scrii si despre altceva”. Si de-aia  am lasat sa se vada si putin din Ada-femeia nu doar Ada-mama-Irinei.

Despre Ziarul Copiilor si Mafia mamicilor

Sabina:  Am vazut ca pe langa activitatea de pe bloguri ai scris si pe diferite siteuri cum ar fi Liternet sau Desprecopii.com, ba chiar esti initiatoarea site-ului Ziarul Copiilor povesteste-mi putin despre aceste experiente.

Ada Demirgian: Pfff. Am crescut odata cu ele. Cand scriam la Liternet eram destul de tanara sa cred in voluntariat si in arta de amorul artei. Au fost ani frumosi in care am scris saptamanal, am postat articolele altora mai mari decat mine, am documentat destinatii culturale cum nu cred ca a mai facut cineva in Romania. A fost frumos. Am prieteni buni la Liternet.

La Desprecopii.com am inceput sa scriu cand eram deja mama. A fost o gura de aer:) Am invatat multe despre copii, despre problemele lor, am scris despre autism, sindrom down, hipoacuzie, infertilitate. Teme pe care nu le abordau prea des alte site-uri.

Ziarul Copiilor a aparut din nevoia de a promova locuri, oameni, spectacole, evenimente pentru copii, ocaziile efemere pe langa care trecem pentru ca nu stim de ele. Ziarul Copiilor nu exista in Romania asa ca l-am inventat impreuna cu o buna prietena, Oana Codescu.

Am facut o schema despre cam cum vrem sa arate si apoi am apelat la un alt prieten, Florin Taloi, care s-a ocupat de partea tehnica.

In timp au mai venit si altii din toate colturile lumii. Avem oameni in Canada, in Belgia, in Germania, in State, in Noua Zeelanda. Mafia mamicilor e peste tot.

Sabina: Da, chiar vroiam sa te rog sa imi povestesti despre Mafia Mamicilor.

Ada Demirgian: E o miscare oculta. Porneste de la ideea ca poti sa-i prostesti pe toti o vreme dar pe mama n-ai cum. Mamele stiu tot. Vad tot. Spun tot. si nu poti sa le contrazici, pentru ca sunt "mama".

Una dintre expresiile cele mai des folosite de mame este "ai inteles?" - deci sloganul mafiei a fost ales, natural, "capisci". In curand o sa dam drumul la mafia mamicilor.ro. O sa fie evident o lansare secreta.

Asa cum sunt si intalnirile noastre care sunt secrete si unde nu poti ajunge, decat daca te recomanda cineva din mafie. Da, de fapt sunt intalniri publice, poate veni oricine stie sa nu calce pe copiii care misuna pe jos. Dar ne place joaca asta cu "mafia mamicilor" si ne jucam mult pe idee. In curand o sa instituim si o taxa de protectie:)

M-au enervat carcotasii ca si-au facut toata campania pe ideea de mafie. Dar a fost inca un semn ca marile minti sunt pe aceeasi lungime de unda:)

Sabina: Oricum imi place cum va prezentati: "mai tari decat CTC-ul"

Ada Demirgian: Da, e formula Oanei. Mamele se pricep foarte bine la CTC. Indiferent ca e vorba de cat de bine ai colorat plansa de la gradi sau de cat de proaspat e iaurtul.

Cateva cuvinte despre blogosfera mamelor

Sabina: Spune-mi cateva impresii despre blogosfera mamelor, ce crezi ca merge bine, ce nu, ce trebuie imbunatatit.

Ada Demirgian: Blogosfera mamelor inca nu exista. Exista multe mame care scriu despre copiii lor, dar scriu atunci cand pot si cum pot. Nu cunosc decat vreo 10 mame care scriu in mod constant, care tind sa devina blogger profesionist. Dar acestea 10 despre care povestesc sunt persoane cu mintea foarte vie, care au ce spune, mai mult decat “iata, Bibi a facut primul pas” sau “iata, am inceput gradinita”. Sunt femei extraordinare care isi impartasesc informatii, schimba impresii, se ajuta, se sustin.

Una dintre cele mai impresionante zile din activitatea mea pe blog a fost pe 15 septembrie, cand au inceput gradinitele. Atunci persoane cu care nu mai schimbasem prea multe cuvinte s-au polarizat in jurul unei idei simple: Pana si mamele au nevoie de o imbratisare, fie ea si virtuala. Mamele care scriu despre copiii lor sunt minunate. Ce trebuie imbunatatit? E nevoie de putina rigoare si de organizare. Si impreuna cu cele zece despre care va vorbeam, am inceput sa ne ocupam de asta.

Sabina: Multe mame cu bloguri se pang de faptul ca opinia generala tinde sa nu le ia in serios blogurile. Tu te-ai confrunfruntat cu o situatie de acest fel? Ai simtit ca nu esti luata in serios doar pentru ca ai un copil?

Ada Demirgian: Nu. Eu am o personalitate foarte puternica. E greu sa nu ma iei in serios, cu sau fara copil.

Opinia generala sufera de aceeasi frivolitate care caracterizeaza societatea romaneasca. Ce nu inteleg cei ce nu ne iau in serios e ca mai devreme sau mai tarziu, toti devenim parinti. E drept ca numai cand devenim parinti aflam ce importanta e culoarea pe care o are pampersul murdar al copilului sau cat de mult dureaza pana un bebelus se integreaza in familie, in grupul de joaca, in gradinita…

Blogosfera romaneasca e divizata in bloggeri de sex masculin care pot scrie despre orice (de la masini pana la cum sa agati gagici), bloggerite care socheaza prin povestile fara perdea pe care le impartasesc sau ofera mici povestioare despre ce si-au mai cumparat sau pe unde au mai fost in vacanta, cate zile mai sunt pana la nunta sau cum a fost ieri seara in Bamboo, si restul. Cand spun “restul” ma refer la bloggeri care ofera informatii de reala valoare (intre acestia numindu-se si mamele) pe nise putin traficate sau urmarite doar de cei cu adevarat interesati.

Sabina: Poti sa imi numesti 3 bloguri feminine pe care le citesti zilnic?

Ada Demirgian:Verde ploaie – Oana Codescu este fabuloasa.

Crinuta.eu e cea mai frumoasa surpriza pe care am avut-o de cand organizez intalnirile cu Mafia mamicilor.

Pimperlino – despre Ale nu pot sa-ti spun decat ca e prietena mea, dincolo de multe nuante ale acestui cuvant.

Proiectele literare ale Adei

Sabina: Vorbeste-mi putin despre proiectele tale literare,am vazut ca ai o colectie de retete pentru bebelusi, o carte pentru copii..

Ada Demirgian: Retetele pentru bebelusi nu-mi apartin, ele circula de ani de zile pe internet, de la o mamica la alta. Le-am gasit in calculator si le-am pus sub format pdf ca sa poata fi descarcate de orice mamica aflata in chinurile diversificarii. Pentru ca diversificarea e un chin, pentru toata lumea. Povestile… aici sunt foarte multe de spus.

Povestile Domnisoarei Firicel sunt cele pe care I le-am spus Irinei, de pe la doi ani incoace, cand incercam s-o invat ca nu trebuie sa plece de langa mama, sa-I explic de ce se schimba anotimpurile sau cum se mananca ciocolata. Sunt lucruri de care se loveste orice mama. Am avut norocul sa fie ilustrate de o desenatoare extraordinara, care a inteles exact ce am vrut de la ea, fara prea multe cuvinte.

O cheama Oana Bucur si datorita frumusetii desenelor ei si datorita tenacitatii ei, in noiembrie, la Gaudeamus, domnisoara Firicel va aparea in Colectia Povestilor de Noapte Buna, editate de Aramis. Va fi o carte extraordinar de frumoasa, cum nici n-am indraznit sa sper ca se va putea. In plus, va fi insotita si de un cd audio, cu povestile citite de mine si ilustrate sonor de unul din cei mai talentati regizori din redactia Teatru a Radiodifuziunii Romane, Laurentiu Calomfirescu.

In aceeasi formula: Aramis-Casa Radio-Laurentiu Calomfirescu, am inregistrat 4 audio-book-uri cu basme ale popoarelor care sper sa fie si ele gata pentru Gaudeamus.  Urmeaza in primavera “Povestile de langa Turnul cu Ceas”, sapte povesti ale caror eroi sunt Laurica, Printul Mimoz si Angelica, o preafrumoasa italianca. Prima poveste din aceasta serie poate fi deja citita pe site-ul injoaca.ro . Mai sunt si alte proiecte despre care acum nu-mi permit inca sa vorbesc, ce pot sa spun e ca am gasit in Editura Aramis un partener nesperat si de cursa lunga..

Sabina: Cu totii avem posturi care ne plac mai mult sau mai putin. Care sunt 3 din posturile tale preferate. Ma refer la posturi scrise de tine

Ada Demirgian: Papa-ne Irina, Intimitate, Getting things done.

Sabina: Mai e ceva ce ai vrea sa spui iar eu nu te-am intrebat?

Ada Demirgian: Da, as vrea sa mai spun cateva cuvinte despre cei care ma citesc. Sunt oameni care ma citesc de peste 5 ani de zile. Care s-au tinut dupa mine indiferent ce adresa am avut. Care au ras cu mine, au plans cu mine, s-au bucurat sau au tremurat pe langa mine.

Au incredere in ce scriu. Se bucura sa citeasca de bine, ma incurajeaza atunci cand inteleg printre cuvinte ca nu mi-e tocmai usor, ma intreaba ce mai face Irina? Dar eu ce mai fac? Maine ma duc la botezul fetitei uneia dintre cele mai vechi cititoare ale mele. E emotionant sa te gandesti ca a trecut atata timp peste noi si ca datorita curajului nostru- si al meu si al ei – am devenit apropiate. Nu-i cunosc pe toti, sunt cateva sute zilnic.

Nu-mi fac iluzii ca reprezint mai mult decat un zambet pentru fiecare dintre ei. Dar cei cu care am reusit sa ma vad in carne si oase sunt toti persoane care imi seamana intr-un fel sau altul. Si sunt grozavi.