Hot City - Cultura urbana feminina

Pentru ca mail-urile si messengerul nu pot mirosi a scortisoara si nu se servesc cu turta dulce, Ina, posesoarea blogului de la adresa inozza.blogspot.com,  mi-a propus sa discutam fata in fata, la un ceai, nu prin mijloace tehnologice. Asadar, intr-o seara geroasa de iarna, cele doua fete din poveste s-au intalnit intr-o ceainarie si au vorbit despre bloguri, despre jurnalism, despre reviste glossy si despre multe alte lucruri. Ina lucreaza intr-o agentie de publicitate si spune in gluma ca ar vrea sa porneasca un ONG care sa combata presiunile si falsele standarde pe care le impune societatea asupra femeilor. Iar acele parti din conversatie care s-au referit la blogging le regasiti mai jos, conform memoriei aproximative a subsemnatei.



Nadia: De cand te-ai apucat de blogarit? 



Ina: Mi-am facut blog in 2006, cand am fost bursanta Erasmus in Polonia, cu Andressa. Dar timp de un an a fost inchis- sase luni a fost “privat” si sase luni n-am scris deloc - asa ca putem spune ca are, de fapt, trei ani. 



Nadia: Am vazut ca ai scris un articol destul de critic despre bloggeritele cel mai bine clasate in ZeList. Te intereseaza subiectul cu blogosfera feminina? 



Inna: Da, citesc bloguri feminine si, in general, citesc si interviurile pe care le faceti voi. Am scris articolul despre bloggerite dupa o perioada lunga in care n-am mai avut contacte cu blogosfera. Atunci cand mi-am deschis eu blogul, de exemplu, bloggeritele cele mai populare erau si cele mai talentate, ca scriitura. Ma asteptam ca situatia sa fie aceeasi si in prezent.



Nadia: Pentru ca se zice ca blogurile barbatilor trebuie sa fie in primul rand utile, sa contina informatii despre tehnologie si alte lucruri d-astea, iar fetele sa aiba stil, sa fie foarte profunde, sensibile...



Ina: Da, nu neaparat profunde si sensibile. Pot sa fie si amuzante, de ce nu? Ideea era sa fie bine scrise. Pe urma mi-am dat seama ca e foarte importanta si socializarea, sa iti construiesti o comunitate in jurul tau si in offline etc. Si am inceput sa inteleg si ce-i cu ZeListul si cu cateva dintre bloggeritele despre care am scris. Oricum, prima impresie poate sa insele. Eu am avut, de exemplu, vreo luna un header temporar, o imagine cu niste buze foarte senzuale, care nu ma reprezenta deloc, dar ma gandeam ca ar sugera ideea de comunicare si de blog feminin. Si imi spune o colega intr-o zi: Daca nu te-as fi cunoscut personal si as fi intrat prima oara la tine pe blog, as fi crezut ca esti o super-pisi! 



Nadia: Pe tine nu te intereseaza sa ai trafic, sa ai cat mai multi cititori?



Ina: Vreau sa am cititori, dar nu orice fel de cititori. Un blogger cunoscut a pus de curand un link spre mine si am avut, intr-adevar, muuuult mai multi vizitatori - intr-o zi erau 70, a doua zi au fost dintr-o data 300, a treia zi erau deja 1400 si ceva. Dar m-am trezit cu ocazia asta cu cateva comentarii foarte urate, pline de injuraturi – o premiera pe blogul meu. Daca asta inseamna sa ai trafic mare si sa fii popular, eu as prefera sa nu fiu. 



Nadia: Chiar, de ce ti-ai inchis blogul atunci cand ti l-ai inchis?



Ina: Treceam printr-o perioada mai grea si blogul avea si el de suferit. Mi se parea ca sunt, intr-un fel, duplicitara. Ce scriam era foarte diferit de ce gandeam si simteam eu atunci, asa ca textele din perioada respectiva sunt foarte slabe. Nu mai stiu daca am ajuns chiar la nivelul de „postat filmulete de pe Youtube”, mi se pare ca da. :-) Asa ca mi-am zis ca mai bine il inchid o vreme. L-am deschis din nou acum doua luni. 



Nadia: Mie mi se intampla exact invers- cand sunt intr-o perioada neplacuta, ma loveste pe blog o sinceritate extrema pe care o regret mai tarziu, daca ma apuc sa recitesc ce-am scris...



Ina: Eu am observat ceva: de cand am aflat ca ma citesc si persoane pe care nu le agreez foarte mult, lucrul asta a inceput sa functioneze ca un fel de autocenzura. Stiu ca nu vreau ca persoanele respective sa citeasca anumite lucruri despre mine si atunci ma abtin. Dar si prietenii mei functioneaza ca un filtru. De exemplu, unii mi-au spus ca poate n-ar fi trebuit sa public articolul despre bloggerite. Si niciodata n-as scrie un articol pe care n-as vrea sa-l citeasca sora mea mai mica, Yvonna. 



Nadia: Ti s-a intamplat sa citesti articole ale tale, mai vechi, si sa ti se para ca sunt scrise de alta persoana?



Ina: Da, tot timpul. Dar chiar sunt scrise de alta persoana! :-) Cu totii suntem altcineva in momente diferite ale vietii noastre. Cand ai un blog, poti sa observi mult mai usor felul in care te-ai schimbat de-a lungul timpului. Cand citesc articole de-ale mele de la inceput, imi vine sa rad! Este o evolutie destul de mare. 



Nadia: Ai facut facultatea de jurnalism, ca si mine. De ce? Ce asteptai de la ea? 



Ina: Mie imi place sa spun povesti- si ma gandeam ca facultatea de jurnalism e cea mai potrivita, pentru ca asta face un jurnalist in primul rand - spune povesti. Dar la noi nu se prea practica jurnalismul narativ, specific presei americane, si nici in facultate nu prea am invatat asa ceva. Pana la urma, insa, poti sa te gandesti la alta facultate care ti s-ar fi potrivit mai bine?



Nadia: Nu-mi vine nici una in minte.



Ina: Exact, deci inseamna ca asta a fost cea mai potrivita pentru noi. Glumesc uneori si spun ca in alegerea facultatii m-a influentat si Rory Gilmore- imi place foarte mult serialul „Gilmore Girls” si, daca mai stii, Rory voia sa fie jurnalista. Cand eram mai mica eram foarte influentabila. De exemplu, pe vremea cand ma uitam la “Felicity” si ea studia medicina, m-a apucat o pasiune nebuna pentru anatomie. Am ajuns chiar olimpica la biologie! :-)) Norocul meu ca Felicity si-a schimbat optiunile academice si a dat la Arte (unde n-am mai putut s-o urmez din cauza lipsei de talent) ca cine stie unde as fi ajuns... 



Nadia: Ti-a adus blogul vreun avantaj profesional? 



Ina: Da, din sapte joburi cate am avut in total pana acum, trei le-am obtinut pentru ca am fost remarcata prin intermediul blogului. Si, in afara de avantaje profesionale, blogul mi-a adus si multi prieteni. Uneori, cand scriu un articol, am in minte anumiti cititori de la care astept reactii. Ma intreb: Oare ce-o sa zica X despre asta? De cele mai multe ori public articolele seara, dupa job, si astept reactiile de a doua zi emotionata ca un copil in dimineata de Ajun. Imi place sentimentul asta! 



Nadia: Te-ai gandit vreodata sa transformi blogul intr-un job?



Ina: Nu, dar nu cred ca as putea, nici daca as vrea. Nu sunt prea multi bloggeri romani care traiesc din asta, de fapt nu stiu daca e vreunul care traieste numai din asta. Si blogul meu e si foarte personal- acum nu mai am “motto” la el, dar intr-un timp ma gandeam sa-i pun “Up Close &Too Personal”. N-as putea sa il fac un blog de nisa, de recenzii de carte sau de fashion - ii las pe altii care se pricep mai bine, eu prefer sa le citesc. 



Nadia: Dar sunt oameni care trateaza blogul ca pe un job- isi propun ca trebuie sa scrie in fiecare zi, sau de luni pana vineri, si se tin de chestia asta.



Inna: In cazul asta, cititorii mei sunt foarte rabdatori si le sunt foarte recunoscatoare pentru asta! :-) Le sunt datoare, de exemplu, cu un articol pe care l-am promis din ianuarie anul trecut, probabil o sa-l scriu in ianuarie anul asta. Sper. :-) Ma intreba o prietena de ce nu scriu mai multe texte in weekend, cand am mai mult timp, pe care sa le public treptat in timpul saptamanii. Dar sa scrii nu e ca si cum ai lucra la strung, sa poti face mai multe piese odata. Ai nevoie de o anumita stare de spirit, de inspiratie. 



Nadia: Mai vrei sa mai spui ceva despre blogul tau si nu te-am intrebat?



Ina: Hmmm...Uite, un lucru care ma deranjeaza e atunci cand oamenii au impresia ca te cunosc doar pentru ca au citit cateva articole de pe blogul tau. De fapt, chiar daca l-ar fi citit de la inceput, n-au cum sa te cunoasca. Nu suntem identici in realitate si pe blog. Cunosc, de fapt, oameni care au o personalitate complet diferita pe blog. Pentru mine, unul dintre cele mai mari complimente primite de la cei care ma cunosc e cand mi se spune ca sunt autentica, ca sunt acelasi om pe blog ca si in realitate. Dar there’s more to me than Inozza. :-) Si, sigur, alt lucru neplacut e atunci cand incepi sa povestesti ceva si esti intrerupt pentru ca prietenii tai au citit deja intamplarea respectiva pe blog. Dar asta e inevitabil. 

Nadia: Poti sa-mi recomanzi 3 bloggerite care iti plac foarte mult? 



Ina: Cele trei bloggerite sunt...patru. :-)) Le citesc cu multa placere pe Andressa, Chrismilla, Iren si Suzi, in ordine strict alfabetica. :-) Imi placea la nebunie si Boo, dar am observat ca, din pacate, si-a inchis blogul. 

Nadia: Recomanda-ne si trei articole de pe propriul blog.



Ina: Rareori se intampla sa-mi placa un text scris pe blog dupa ce il recitesc a doua zi, asa ca nu pot sa-ti spun articolele mele preferate, ci mai degraba cele care cred ca reprezinta diferite laturi ale personalitatii mele. Ar fi, in cazul asta, „Cum am dormit eu aseara in baie”– reprezentativ pentru latura mea aiurita si goofy, „The Freak Show”  – in care poti s-o cunosti pe romantica incurabila din mine si „Despre Semnale, in care poti sa vezi cum e Ina cea ironica si critica.