Hot City - Cultura urbana feminina

M-am intalnit cu Dana intr-o seara ploioasa de vara. Am gasit-o exact cum mi-o imaginam, un om frumos,  prietenos si fara fite.  Am avut bucuria sa ni se alature Dragos (n.r.Bucur) si Sofia, sotul si fetita Danei, sau celalalt taler al balantei  care o pastreaza pe ea in echilibru. In preajma lor preiei din energia pozitiva pe care o degaja si te simti “de acolo”, ca si cum ai face parte din poveste.  Pentru ca ceea ce traiesc ei este o  poveste reala, din care Dana scrie din cand in cand pe blog, capitole. Am vorbit ca si cum ne-am fi cunoscut de-o viata despre copii, viata, familie,  blog si cariera.

Nina: Ti-ai inceput blogul anul trecut in aprile cu “de azi zilele parca nu mai sunt la fel…slava domnului c-am descoperit inventia asta care se numeste “blog”! imi mai arunc un gand pe-aici…din cand in cand” . Ai avut dreptate, n-au mai fost zilele la fel, s-a schimbat ceva?

Dana:  Nimic. In afara de faptul ca dau mai putine interviuri pentru ca fiecare intra pe blog si uneori iau cu copy/past informatia de acolo. Nu, nu s-a schimbat nimic. Cand am timp si mai ales cand am chef scriu niste “banalitati” pe blog.  Insa de cand am blog primesc feed back-uri mai multe  legate de muzica mea.

Nina: Te-ai gandit ca ar trebui sa scrii o carte?

Dana: M-am gandit de 100 de ori la asta. Am avut odata o propunere de la un scriitor care dorea sa scrie despre mine, insa nu stiu de ce n-am fost foarte hotarata si ca urmare nu s-a concretizat nimic. Oricum viata mea e o “telenovela” toata, de la inceput de tot si pana in prezent.  Am trecut prin foarte multe stari in ultimii doi ani, stari care m-au facut sa caut sa ma asez si din cauza asta doar m-am gandit la asta fara sa fac  nimic . Daca  va fi sa fie, se va intampla.

Nina: Am vazut ca te-ai intalnit cu cititorii blogului tau  la un concert special. Cum ti s-au parut, ati pastrat legatura?

Dana: Cu majoritatea da. Am o prietena Cristina si de cate ori trec prin  Buzau ne vizitam. Mai e Ada din Iasi, Oana din Bucresti, Tonikana, Ruxi, Octavian, sunt multi si, in masura timpului pe care il am,  tinem legatura. A fost un concert bun, foarte bun si mai mult de atat mi-am facut atunci prieteni noi.

Nina: Scrii cu multa pasiune pe blog despre tine, familia ta si viata in general. Primesti si comentarii rautacioase, cum ii tratezi pe cei care le scriu?

Dana: Sunt intotdeauna comentarii rautacioase. Pe unele le las, pe majoritatea insa nu. Stiu ca pare ciudat cand lumea citeste comentariile si vede ca majoritatea sunt de bine, insa am invatat de la un amic, administrator de site, ca daca lasi comentarii rautacioase  vor aparea din ce in ce mai multe. Din motivul asta am hotarat sa le sterg, nu pentru ca eu n-as accepta criticile sau chestiile de genul asta.

Nina: Iti petreci mult  timp cu fetita ta Sofia. 

Dana: Sofia este un copil extraordinar. Stiu ca asa spun mamele despre copii lor intotdeauna, dar Sofia chiar este extraordinara. Cred ca trebuie sa fiu cu ea in perioada asta, sa nu pierd nimic din evolutia ei si sa pot sa-I fiu aproape daca are nevoie de mine. Nu stiu daca, legat, a fost o luna in care sa fi stat departe de ea de cand s-a nascut si pana acum. Cu siguranta cand o sa mai creasca  o sa mai lipsesc. Incerc cat pot sa fiu alaturi de ea pentru ca noi, eu si Dragos (n.r. Bucur), suntem singurii care o putem invata ce inseamna sa fii om cu adevarat. Nu o sa invete asta nici la gradinita, nici nicaieri. Ea o sa aiba nevoie de alti oameni ca sa invete cum e lumea si cat de dura este viata. Observ in jurul meu foarte multa lume nesanatoasa, dupa parerea mea, foarte multi parinti care procedeaza gresit cu copii lor.

Nina: Vorbeste te rog despre Parfum, albumul lansat anul trecut pe net.

Dana: Am lucrat cam sase luni la albumul acesta, majoritatea pieselor sunt facute cu Florin Cojocaru si Silviu Dimitriu si o singura piesa o am cu Cornel de la Vank. Am muncit cu mult  suflet  la el. Sper ca v-a placut!

Nina: A reactionat cineva  in vreun fel la faptul ca albumul Parfum a fost lansat pe net, la liber cum s-ar zice?

Dana: Nu am habar.  Adica daca ma intalneam cu cineva din showbiz imi spunea “ Am auzit ca ti-ai lansat albumul pe interne”  insa doar atat. N-a comentat nimeni mai mult de atat sau cel putin nu in fata mea.

Nina: Spune-mi te rog o piesa de suflet pentru tine, dintre piesele tale.

Dana: Cel mi mult imi place ”Zbor”  dar mai sunt si altele “Mai e o zi” sau “I call your name”, “Tu”. Ideea e ca eu nu-mi ascult muzica, adica ascult mult piesele in perioada in care le lucrez, dar atat . Apoi mai am periodic momente in care imi amintesc de cate o piesa.

Nina: Lucrezi la ceva nou? Ne poti spune despre ce e vorba?

Dana: Da. Am doua proiecte noi, lucrez cu doi oameni diferiti, sunt doua proiecte  muzicale. In afara de asta mai am un proiect care nu are legatura cu muzica. Nu stiu inca daca am sa-l finalizez.  Este o provocare pentru mine, este o chestie legata de fotografie dar e mai mult decat atat. O sa vad, inca nu m-am apucat de ele. Dupa ce voi reveni din vacanta am  sa vad cum voi face si in ce studio am sa intru. Cu cine le voi lucra, stiu. Niciunul din proiecte nu va fi facut pentru TV sau cel putin asa cred. Nu intentionez sa apar la televizor, nu imi doresc  sa fiu persoana publica. De fapt eu n-am intentionat niciodata, asa s-a intamplat.  

Nina: Deci cand te vom auzi cantand ceva nou?

Dana: Nu stiu exct, cred ca in toamna o sa puteti asculta cel putin o piesa noua. Cred insa ca doar pe internet. Nu stiu sigur pentru ca la mine lucrurile nu sunt batute in cuie niciodata, pentru ca atunci cand mi-am facut un plan pe termen lung, intotdeauna, dar intotdeana ,intervine ceva care imi schimba directia in bine sau in mai putin bine. Spunea cineva despre mine ca nu am planuri. Am o gramada, numai ca prefer sa le fac pe termen scurt pentru ca pe tremen lung sigur intervine ceva iar eu sunt omul care are nevoie de echilibru.

Nina: Cel mai frumos mesaj de dragoste pe care eu l-am vazut este poza cu copiii indieni care tin in mana placuta pe care scrie “ Dragos va iubeste” A existat vreun mesaj de dragoste si mai frumos intre voi?

Dana: Cel cu copiii a fost facut la o pauza de filmare in India, cand lui Dragos i-a venit ideea sa scrie pe tablita cu care acestia se jucau, sa le faca o poza  si sa mi – o trimita.  Un mesaj si mai frumos….mi-a scris “te iubesc” pe dunele de nisip din Maroc. Noi ne trimitem  constant mesaje din astea, insa pana la urma cea mai frumoasa declaratie pentru mine este faptul ca suntem impreuna.

Nina: Din punctul meu de vedere ca tine trebuie sa arate un om fericit. Cum reusesti sa le tii pe toate in echilibru?

Dana: Exista o gramada de oameni care au aceleasi principii, care au ajuns la aceleasi concluzii  ca mine, vis –a- vis de felul in care vreau sa-mi traiesc viata, si care au aceeasi multumire ca mine. Eu am avut o periaoada, incepand cu adolescenta si  pana l-am intalnit pe Dragos (Bucur), in care am invatat si am ajuns la concluzia ca pana la 30 de ani un om invata si dupa varsta asta incepe sa-si traiasca viata. Abia atunci stii, mai ales ca femeie,  ce vrei, de ce, pentru ce, de la cine si asa mai departe.

Intamplarea a facut sa intalnesc omul potrivit. Eram inconjurata de oameni care  ma dezechilibrau, ca sa zic asa,  in mod inconstient, dar nu isi doreau  lucrul asta. S-a intamplat ca atunci sa-l intalnesc pe Dragos  care  mi- a redat echilibrul.

Am trecut prin lucruri suficient de nasoale despre care niciodata nu vorbesc, dar ele sunt. A fost nevoie sa trec prin ele, cs sa pot sa ma autoevaluez si sa evaluez lumea din jur, ca sa–mi stabilesc regulile dupa care vreau sa-mi traiesc eu viata.

In momentul in care am plecat din Hi-Q aveam 26 de ani si m-am gandit  un pic privind inapoi la ce vreau sa fac de acum inainte.  Am ales un stil pe care eu sa-l simt mai bine si care sa fie mai de durata. Mi-am asumat faptul ca n-am sa fiu niciodata la radio. Ce-am facut , am facut in mod constient. Abia dupa 5 ani de cand am plecat din Hi-Q am inceput sa am feed back.  Publicul meu este format din oameni care isi vad de viata lor, nu-i intereseaza decat sa-si castige banii cinstit si nu este un public activ care sa mearga la concerte gen festivalul de bere etc. El asculta muzica in masina, acasa in boxe sau cand lucreaza.

Revenind la intrebare, nu cred ca exista o regula care sa se aplice la toata lumea. Nu stiu daca toti oamenii trebuie sa fie ca mine dar privindu-ma in comparatie cu ceilalti cred ca sunt mai buna, iar pe de alta parte, exista si altii mai buni decat mine.



Nina: Descrie-mi o zi din viata ta.

Dana: Incerc sa-mi petrec cat mai mult  timpul cu Sofia. Acum vrem sa plecam intr-o vacanta de trei saptamani, insa vacanta e mult spus, pentru ca noi suntem in vacanta de foarte multe ori pe an. Dragos filmeaza cate doua saptamani - o luna,  dupa care are liber o perioada iar eu sunt cu activitatea redusa la zero aproape, asa ca n-as putea spune ca fac niste lucruri extraordinare. Mergem la fime, ne intalnim cu prietenii si calatorim.  In rest ma joc cu Sofia, fac mancare, fac curat. N-am avut o perioada foarte plina din punctul altora de vedere, insa eu sunt mai mult decat fericita asa. Mai merg din cand in cand la cate un interviu, insa pe majoritatea le refuz. Ei stiu ca le refuz si atunci nici nu ma mai cheama. 

Nu ma plang deloc. Imi convine la nebunie viata asta, insa simt nevoia uneori sa ma fac utila. Vezi tu, atat de multi ani am muncit  in perioada in care am inceput sa cant cu  Hi-Q, trageam ca un caine, nu aveam nopti, munceam ca un robot, incat nu puteam in nici un caz sa am o familie in perioada aia.  Se muncea insa mult mai mult atunci. Acum exista perioade mult mai lungi de relas. 

Este minunat sa fii un om obisnuit. La noi indiferent ca esti actor, sportiv sau cantaret, daca ajungi la un anumit nivel de notorietate este imposibil sa nu se scrie ceva rau despre tine. Si atunci ori te izolezi, ori esti indiferent, ori ripostezi. Nu cred ca exista om care, cu toata bunatatea si intelepciunea lui, sa nu riposteze la un moment dat.

Nina: Recomanda cititorilor  trei posturi scrise de tine pe blog, care iti plac cel mai mult.

Dana: Primul la care ma gandesc este dedicatie. As mai recomanda si intelegere si din carti din filme.

Nina: Spune trei bloguri de fete care-ti plac.

Dana: Din lipsa timpului intru rar pe bloguri insa o citesc din cand in cand pe Veronica A. Cara si cateva din fetele care imi scriu mie pe  blog. Stau pe net doar dimineata cand imi beau cafeaua si mai  citesc stirile ca sa mai aflu ce s-a mai intamplat.





Dupa interviu am plecat spre casa, lasand in urma o familie fericita. Spre deosebire de altii ca ei Dana, Dragos si Sofia sunt constienti de ceea ce traiesc si se bucura maxim de asta.