Hot City - Cultura urbana feminina

Pe Catherine am gasit-o chiar in ograda noastra, unde a venit de bunavoie si nesilita de nimeni si ne scrie din cand in cand. Si pentru ca ne-a placut cum scrie, ne-am gandit sa o descoasem un pic.

Nadia: Intai si intai: cine e Catherine, de unde vine, cu ce se ocupa si incotro se duce?

Catherine: Catherine e o fata-femeie. E un personaj caruia i se intampla chestii, lucruri. Ea e mereu la o raspantie, intr-o cumpana. Inca nu s-a hotarat unde se duce. Cu asta se ocupa de fapt: delibereaza. Denumirea blogului e de fapt Catherine’s crossroad.

Nadia: Descrierea ta de pe blog spune „Sunt ceea ce simt”. Poti sa explici mai pe larg? De ce “simt” si nu “cuget deci exist”, de pilda.

Catherine: O, nu. Nu m-ar caracteriza enuntul lui Descartes absolut deloc. S-apoi aici nu mi-am propus sa consemnez cugetari. Descriu diverse stari, senzatii, intamplari. Asa cum le simt. Iar suma tuturor simtamintelor astora sunt eu. Un mozaic. Dar chiar si asa e incomplet, caci scriu rar si haotic. Descrierea asta am scris-o pentru mine. Ma intrebam si eu, ca toata lumea ce si de ce sunt. Si ca sa nu mai am aroganta si suficienta de-a pretinde ca sunt ba una, ba alta, vreo chestie mareata… mi-am postat ca sa imi reaminteasca mereu: sunt ceea ce simt. Azi suflet cald si bun, ieri monstru, maine leu sau furnica. Functie de ceea ce simt, de ceea ce mi se intampla si cum se intampla.

Nadia: Ce fel de povesti din viata ta te inspira sa scrii? Textele tale sunt foarte personale si calde, de ex cel in care descrii casa ta...

Catherine: Mda, personale categoric. Calde? Poate. Evit sa vorbesc despre stari urate, despre tristete, despre lucruri negative. As scrie numai intamplari haioase, as impartasi toate lucrurile frumoase pe care eu le vad si le simt in jur. Cateodata imi iese, alteori nu… Uite, am patit o chestie cu un animal salbatic (da, liliacul e un animal! si sigur-sigur e salbatic) si m-am grabit sa povestesc tot, asa cum s-a intamplat pentru ca toata lumea s-a distrat si asta mi s-a parut un lucru bun, chiar daca distractia era cumva si pe seama mea. Autoironia si bascalia fata de mine insami mi se par foarte amuzante!

Nadia: Cat de personal crezi tu are voie sau e bine sa fie un articol publicat pe Internet? Cand scrii despre relatii, de exemplu…

Catherine: Un articol publicat pe Internet sau oriunde in presa, intr-o carte, revista, etc iti da intotdeauna posibilitatea sa ai un pseudonim sau sa “semnezi anonim”, spre deosebire de confruntarile live de gen discutii, discursuri, samd. Deci este evident ca poti scrie oricat de personal. Insa e adevarat ca atunci cand publici sub un acelasi nume si lumea te stie… trebuie sa stabilesti o limita pana la care te simti confortabil sa te deschizi. Unii sunt mai permisivi altii mai putin. Mai depinde si de cine te citeste. Daca ai un public, sa zicem impersonal, adica oameni care nu te cunosc propriu-zis, cu care nu te vezi, nu ai relatii apropiate in viata ta de zi cu zi, e mai usor sa te expui, chiar si cu detalii intime. Cand te citesc prietenii, mama, vecinul sau seful… parca e mai greu sa dai exemple din viata ta.

Nadia: Pe blogul tau scrii destul de putin si de rar. Ce te-a atras sa scrii pentru noi? :)

Catherine: La voi e veselie mare! Sau asa am simtit eu, na! M-a atras sa ma implic in iures, sa fac parte cumva din carusel. Se scrie cu pofta, cu spor. Asta mi-a placut si m-a molipsit si pe mine. Sunt multe domenii, rubrici, cluburi, dosare, fel de fel de categorii. Parca la fiecare aveam cate ceva de spus…

Nadia: Ce parere ai despre presa feminina de la noi? Ce astepti tu de la ea?

Catherine: Aici nu stiu ce sa-ti spun… Presa feminina? Nici nu stiam ca exista asa o impartire. Dar daca tot o privim in felul asta, pai sa-si onoreze categoria. Adica sa fie feminina. Femeile, daca tot scriu, s-o faca abordand aspecte pe care un barbat nu le-ar sesiza. Nu stiu, daca vor neaparat sa se detaseze, sa faca nota aparte de barbati… atunci sa scrie in asa fel incat sa se simta ca sunt femei. Sa scrie asa cum niciun barbat n-ar face-o.  

Nadia: Crezi ca exista un tip de scriitura “feminina” si o scriitura “masculina”? Ce le diferentiaza?

Catherine: Nu prea cred, sa stii. Oamenii scriu, nu femeile sau barbatii. Poate sa aiba de spus si sa stie s-o faca orice om, indiferent de sex. Daca voi sugerati ca o femeie scrie asa cum se presupune ca ar fi femeile, adica mai sensibil, mai analitic, mai nuantat… hmm, eu pot sa spun ca am intalnit si barbati cu scriitura diafana si femei cu stil dur, taios. Teoretic, probabil se diferentiaza, insa practic, mie nu mi se pare relevant.

Nadia: Ce bloguri scrise de femei iti plac tie?

Catherine: Imi place mult Cireasa. De la ea am ajuns si la Hotcity. O citesc cu placere si pe Lamaie, Madelin si al ei Jurnal de gospodina ratata, LiaLia. Am mai urmarit bloguri pe care apoi le-am pierdut: au fost inchise sau parasite. Pacat. Poate, asa-s femeile?!

Nadia: Dar articole de pe propriul blog?

Catherine: Hmm, uite imi place ultima leapsa de la voi, „cat de mult te iubesti”...

Nadia: Vrei sa le mai povestesti ceva cititoarelor hotcity despre tine? 

Catherine: Pai nu mi-am propus niciodata sa vorbesc despre mine. Pot fi de un oarecare interes parerile mele, povestile. Persoana, mai putin.