Hot City - Cultura urbana feminina

­ Nu mai stiu pe ce platforma a inceput Terorista recenziile ei. Stiu doar ca am prins-o de la inceput, si ca m-a socat atata sinceritate. Sinceritatea de a dezvalui exact ceea ce crezi despre o carte. De aceea gasesc mai putin interesant anonimatul Teroristei. Un nume poate fi la fel ca oricare altul. Dincolo de cuvintele despre cuvinte, cred ca succesul ei se bazeaza pe aceasta sinceritate.­

MJ: Ce intentie ai avut tu cu blogul asta? Educativa?

LuciaT: Nu, in nici un caz. Poate sa ma educ pe mine. Mi-ar fi placut sa fiu atat de disciplinata incat sa scriu cate ceva despre fiecare carte pe care o termin. Cum isi fac altii fise. Sau un jurnal de lectura…Intre timp, cand am vazut ca incepe sa fie citit, m-am mai schimbat un pic. Imi dau seama acum, cand ma intrebi, ca pentru mine personal nu as fi scris chiar asa.

MJ: In ce directie s-a intamplat schimbarea?

LuciaT: As fi fost mai grabita. As fi trecut mai putine amanunte, poate, sau m-as fi exprimat mai putin clar. Asa, daca stiu ca trebuie sa ma inteleaga si altii, incerc sa fiu cat mai clara. Dar despre unele carti, care nu m-au impresionat prea tare sau care sunt foarte cunoscute, scriu putin si rapid. 

MJ: Care e criteriul de selectie al cartilor despre care scrii?

Lucia: Scriu despre toate cartile pe care le citesc. Despre cele pe care le termin, nu si pe care doar le rasfoiesc sau pe care le abandonez pe parcurs. Nu neaparat ca ar fi proaste, dar poate nu am rabdare uneori sau ma dor dintii si nu ma pot concentra. De exemplu am abandonat o carte a unui autor japonez, pentru ca nu pricepeam mare lucru din ea. Dar asta nu inseamna ca e proasta. 

MJ: Recitesti?

Lucia: Au fost vreo doi ani, inainte sa ma apuc de blog, in care jumatate din cartile pe care le-am citit au fost de fapt recitiri. Si acum mi se mai intampla, insa mai rar. Sper sa apuc sa recitesc mai multe.

MJ: De la ce carte ti s-a tras pasiunea?

LuciaT: De la “Singur pe lume”, de Hector Malot. A fost prima carte pe care am citit-o, si cand am terminat-o eram suparata foc. Ma imprietenisem cu Remy si imi era greu sa ma despart de el.  ­

Toata lumea o intreaba "De ce Terorista?" O intreb si eu, fiindca am observat ca fiecare raspuns are alta adancime si alta abordare. ­

MJ: De ce terorista?

LuciaT: Mi-e putin jena, ca suna asa, nu stiu, bombastic. Sau ciudat, infumurat. Da’ nu m-am prea gandit cand am inceput blogul.  Mi-a trecut pur si simplu prin cap “terorism de cititoare” ca titlu pentru primul meu post, si mi s-a parut simpatic si ca titlu de blog. Si asa a ramas. Chiar daca as cauta acum unul mai “normal”, e prea tarziu :-D

MJ: Ti-ai terorizat prietenii cu parerile despre carti, de ti-a venit idea asta?

Lucia: Pai da. Ii bateam la cap: bai, trebuie neaparat sa citesti asta, e minunata etc…si pe urma ii tocam: ai citit-o? ti-a placut?? Unii erau exasperati! Am patit si sa fiu acuzata ca-s snoaba. Tot ziceam cate ceva despre o carte, in mijlocul unei discutii despre altceva, si ma simteam vinovata. Da' ce sa fac, daca asociam automat o anumita situatie din realitate cu una dintr-un roman? Uite, am trecut o data prin Salzburg cu niste cunoscuti si m-am intrebat cu voce tare daca asta o fi orasul cu mine de sare despre care zicea Stendhal in "Despre dragoste". Toti s-au uitat la mine ca la o ciudata, ca ei se gindeau la statiuni de ski :) Nu mai bine sa nu stresez eu lumea cu de-ale mele si sa fac un blog?

MJ: Sa inteleg ca nu prea ai cu cine sa impartasesti pasiunea, in cadrul familiei si al prietenilor?

LuciaT: Am  putini prieteni preocupati de literatura de asta de care-mi place mie. De fapt am putini prieteni in general. Nu sunt foarte sociabila :)

MJ: Apropo de diferente, e mare distanta dintre domeniul in care lucrezi si ceea ce tine de literatura?

LuciaT: Nu lucrez in nici un domeniu care sa aiba legatura cu literatura. Nici nu citesc asa de mult, de fapt. Am destul timp liber si, teoretic, as avea cand sa citesc sensibil mai mult. Dar nu vreau asta neaparat. Citesc cat am chef si cand am chef. Sunt carti la care stau si doua saptamani, unele sunt atat de dense incat nu ai cum sa inghiti mai mult de 30 de pagini pe zi.

In timp ce noi ne ocupam de blogosfera feminina, editurile se ocupa de literatura feminina. Serioasa, dramatica, usoara, adanca sau superficiala. Prezenta pe blogul Teroristei.

MJ: Ce crezi, literatura feminina contemporana e “densa”? :-D

LuciaT: Nu stiu, sunt incurcata cu literatura asta feminina. Uneori ma intreb daca nu sunt cam scorpie in legatura cu ce scriu femeile. Sunt putine scriitoare care sa imi placa foarte tare. Imi vin acum in cap citeva romane: “Clopotul de sticla”, de Sylvia Plath, “Schimbarea la trup”, de Marie Darieussecq, “Fata din Casa Vagon”, de Ana Maria Sandu, “Exuvii”, de  Simona Popescu, “O pasare pe sarma”, de Ioana Nicolaie. 

MJ: Eu impart literatura feminina contemporana in trei categorii: japonezele, tragicele si fluffy. Sa zicem ca de “tragice” ai vorbit.

LuciaT: Mai, am citit o singura carte scrisa de o japoneza. Banana…nu stiu cum. Am scris si pe blog. Nu mi-a placut deloc.
Dar am avut o mega surpriza cu niste chick-lit-uri. Ca strambam din nas fara sa fi citit., doar se zice ca sunt carticele usurele, pentru coafeze. Ei bine, am citit Sophie Kinsella, vreo trei din seria cu shopaholica si le-am infulecat... J). M-am distrat foarte bine, am ras o gramada. Si culmea, exact cand citeam cartile am inceput sa arunc banii pe prostii, sa umblu prin magazine, de parca nu eram eu. De obicei nu prea le am cu hainele, port chestii comode si simple, blugi si tricouri. Din fericire, mi-a trecut. O prietena mi-a zis ca dimpotriva, ea s-a speriat si s-a hotarat sa faca economii cand a vazut, in carte, ce se poate intampla.

MJ: Si shoppingul si chick-lit-ul sunt parti ale culturii contemporane. Tie ce iti place si ce te enerveaza la cultura contemporana?

LuciaT: Nici nu stiu cu ce sa incep. Ce ma enerveaza in primul rand este cuvantul “cultura”, care, asa cum il inteleg unii, e ceva foarte nobil si maret, mult deasupra preocuparilor de zi cu zi ale unui om mediu. Eu cred ca, de fapt, cultura cuprinde si un roman la care razi in hohote, si un film la care dai apa la soareci. Cate si mai cate lucruri frumoase si interesante, haioase si topitoare, de care chiar te poti bucura in fiecare zi. Sau cand ai tu chef. O carte e ceva de care sa te bucuri, nu un chin si-o plictiseala indurate cu dintii stransi, ca sa iei nota mare la examen sau sa te simti cult.

Critica literara e "in primul rand utila, atunci cand nu e inutila". Perfect adevarat, si pe deasupra, explicat.

MJ: Pai in ordinea asta de idei, ce parere ai despre critica literara clasica, cea care se invata la facultate?

Lucia: Ce sa spun? E in primul rand utila, atunci cand nu e inutila :-). E nevoie de critica, garantat, de critica serioasa, sobra si academica, pentru profesionisti. Dar si pentru amatorii care vor sa nu piarda ocazia de a avea acces la opere mari sau la curente artistice pe care nu ai cum sa le intelegi doar din bun simt. Numai ca e cumplit de plicticoasa critica asta uneori si nu poate fi consumata decat in doze mici, ca altfel da dureri de cap.

MJ: Deci nu te identifici cu asa ceva? Stii ca se zice ca atunci cand nu poti crea, critici.

LuciaT: Pe mine ma intereseaza critica literara in masura in care poate functiona drept prefata sau postfata la o carte – nu ma intereseaza in sine, ca gen. Acum, si critica este o forma de creatie. Lucrurile nu pot fi transate chiar asa de usor. Poti sa consideri ca 1. orice parere despre o carte e o critica si 2. critica literara ca gen este opinie avizata si sustinuta cu argumente. Intre astea doua pot fi destule intrepatrunderi. Cel care isi asuma eticheta de “critic literar” va scrie intotdeauna cu argumente si nu va neglija carti importante, chiar daca pe el nu il atrag. Un cititor obisnuit nu isi asuma asa ceva J. Eu spun uneori doar ca m-a plictisit cumplit o carte, ca nu ma intereseaza subiectul, ca ma enerveaza etc..

MJ: Blogul tau a fost inscris la RoBlogFest, la sectiunea respectiva a castigat un alt site de recenzii, mai mare si colectiv. Ce parere ai despre site-urile astea?

LuciaT: Celelalte site-uri…Nu stiu: unele imi plac, unele imi displac, unele imi plac partial. Pot sa zic ca imi plac mai mult blogurile individuale, pe care le scriu oameni relaxati, care nu se straduiesc sa fie sobri si destepti cu orice pret.

MJ: Cine iti place atunci? Si nu trebuie sa fie neparat bloguri de recenzii…Trei doamne.

LuciaT: Zumcititor: pentru ca avem mari afinitati, adica ne potrivim foarte tare la gusturi. White Noise, pentru ca scrie despre poezie si nu e snoaba, nici, cum sa spun, asa exaltata ca altii care scriu despre poezii. Si citeste, in general, carti misto. Iar unul mai putin tematic ar fi Drina’s, dragut foc, dulce-amarui, haios si simpatic.

MJ: Si in incheiere, ce posturi de pe Terorista ai recomanda?

Despre spalatul vaselor, Povestiri cu Alinutza si Toujours Parsiva.