Hot City - Cultura urbana feminina

In spatele blogului Rebel Yell sta Lia. Sau Lia Lia asa cum isi spunea singura, atunci cand era micuta, pentru a-si lungi numele.

Bineinteles ca Lia Lia e o rebela. Doar ne-o spune clar numele blogului. Insa lucrurile nu se opresc doar la atat. Pasionata de politica, indragostita de tatuaje, Lia Lia si-a gasit timp si resurse sa initieze si un proiect de donatii: Oameni Darnici.

Un blog plin de vitalitate si exuberanta, de optimsm si voie bune: Rebel Yell.

Sabina: Blogul tau are un nume foarte interesant Rebel Yell. De ce Rebel Yell si nu lialia, asa cum te semnezi?

Lia Rebel Yell: Rebel Yell e o melodie a lui Billy Idol. Cand m-am decis sa imi fac blogul mi-am intrebat cativa prieteni "ce cuvant mi se potriveste cel mai tare?".

Si mi-au zis: zurlie, funny, sociala, pana cel mai vechi prieten al meu si foarte bun mi-a spus atat: "rebel yell". Si a iesit liarebelyell si vorba aia, asa i-a ramas numele!

LiaLia ma amuz sa ma semnez pentru ca asa spuneam cand eram mica. Asa ma chema LiaLia, pentru ca mi se parea un numele prea scurt.

Ba chiar o data am fost in belele din cauza asta, pentru ca mi se parea ciudat ca nu mai stiu alta Lia, spuneam ca ma cheama Alina. Eram inscrisa la un club de tenis si cand a venit tata sa ma ia eu plecasem deja. A intrebat de Lia si nu stiau pe nimeni Lia!

Sabina: Te autointitulezi Vulpea pe blog. Am vazut ca ai si o vulpita mica animata pe blog. Cum ai ajuns la acest pseudonim?

 Rebel Yell: Hihihi toata viata am stiut ca e un animalut in mine si cand eram mica mi se spunea Vulpita, pentru ca aveam nas ascutit, ochi migdalati si o gura mica. In plus mi-am facut un test acum vreun an intitulat "ce animal esti?". Ei, bine, a iesit adevarul la suprafata! Sunt Vulpe!

Daaaa. Ce bucuroasa am fost cand am gasit vulpita animata! Dar si mai bucuroasa cand am aflat ca la japonezi vulpea e un animal magic, care face mult bine, dar si cand o superi …

Blogul e pentru Vulpe un mod de a-si face prieteni

Sabina: Cand ti-ai facut blogul si de ce?

Rebel Yell: Pe 14 martie 2008 am scris primul text. Blogul l-am facut din mai multe motive, eu sunt o vorbareata si o povestitoare si, vorba unei prietene: "mie in fiecare zi mi se intampla cate ceva!", si ma plictiseam sa le spun aceeasi poveste de 100 de ori zilnic, pe mess, la telefon. Asa spun o data si bine.

In al doilea rand, profesional eram intr-un moment mai putin creativ. Job ok, stabil, dar mai putin creativ. Asa ca partea cu povesti am mutat-o pe blog.

Sabina: Deci practic blogul ti l-ai facut pentru prieteni, nu?

Rebel Yell: Cam da. Si sa cunosc alti oameni, ca intr-o lume turbata si nebuna, mai greu ajungem sa ne mai cunoastem asa, pe strada. Dar mi-am facut o promisiune: cu oamenii de pe blog care imi sunt simpatici, musai sa ma vad si la fata, la o cafea. Si asa am ajuns la o lista impresionanta de oameni minunati! Cunoscuti fata in fata, dupa ce la inceput ne-am citit si cunoscut prin bloguri.

Sabina: Da, blogul e un mod foarte bun de a cunoaste oameni noi.

Rebel Yell: E  mult mai "uman" si real fata de chat-uri sau forumuri. M-am imbogatit citind atatea bloguri. In timp, se "cern" alea bune si interesante si e un super mod de a gasi oameni cu stiluri apropiate, cu preocupari similare.

Sabina: Am vazut ca ai si posturi in care esti foarte preocupata de politica..

Rebel Yell: Ahhh, m-ai facut sa ma uit inapoi la textele mai vechi. Eu am fost (si am si lucrat) pasionata de politica. Am lucrat in marketing politic, campanii electorale.

Si am scris pe blog, dar stiu ca la un moment dat am facut un click si nu am mai putut scrie din perspectiva Lia, pentru ca devenisem prea suparata, plangeam cand scriam de nervi. Iar la un moment dat (pentru ca "microbul" e puternic) mi-am inventat o noua "personalitate" pentru a putea scrie despre politica totusi, dar in al fel.

Si asa a aparut Analiza blonda de intamplari politice. Un fel de pamflet, scris de "o amanta blonda de politician". Dupa care au aparut Analizele blonde, asta e ultimul post: Analiza blonda de actori si castinguri recente.

Sabina: Tu ai studii jurnalistice, din cate am citit pe blog..In acest contex, cum de te-ai implicat in politica?

Rebel Yell: Da, la Scoala Superioara de Jurnalistica, intre timp desfiintata. Nu m-am implicat in politica pentru ca am vrut. Primul job serios dupa facultate a fost monitorizare de presa la o agentie de marketing politic. Apoi am inceput sa invat si sa lucrez PR si Comunicare. Iar la alegerile din 2004 mi s-a propus sa fiu sef de departament la Monitorizare, sa coordonez toata partea asta pe perioadele de campanie. Si cam de pe acolo microbul.

Lia e pasionata de politica si tatuaje

Sabina: Ce inseamna monitorizarea de presa la o agentie de marketing politic?

Rebel Yell: Pai lucrurile stateau cam asa: erau vreo 7 baieti care inregistrau si scoteau stirile si talk-showurile de pe tv, apoi vreo 5 faceau asta cu stirile din ziare si inca vreo 3 care faceau rapoartele pentru clienti. Clientul X cu fiecare stire de interes pentru el.

A fost cea mai frumoasa perioada a mea, profesional vorbind, sefa peste vreo 16 baieti si 2 fete. Dar si perioada in care am muncit cel mai mult. Atunci am invatat eu ca e frumos sa fii dedicat muncii si carierei, dar ca e musai sa ai timp pentru tine si viata ta. Am uitat sa-ti spun, ca de 12 ani, in paralel cu munca, dau si meditatii, in general copii, la engleza si uneori romana.

Sabina: Am vazut ca ai fost recent la o conventie a tatuajelor. Ai si tu 3 tatuaje, nu? Vorbeste-mi putin despre ele. Sunt un semn de rebeliune, un mod de exprimare...

Rebel Yell: Primul e facut acum 12 ani, a fost asa, o mica nebuneala la 19 ani. Dupa care am inceput sa "studiez" acest gen de arta, pentru ca un tatuaj bine facut, e arta. Pentru mine tatuajele sunt un mod de infrumusetare, de exprimare. Nu am vrut sa sperii pe nimeni cu ele. Mai ales ca mama e cel mai mare admirator al tatuajelor mele.

Cand l-am cunoscut pe prietenul meu (gagicu pentru prieteni ), l-am cunoscut si pe Teo, un foarte bun prieten al lui, tattoo artist, foarte talentat, si asa am avut si acces la tatuaje foarte frumos facute, picturi pe piele. Nu fac "prozelitism", dar ma amuz trist uneori auzind anumite comentarii. Dar fiecare cu ingustimea sau larghetea mintii lui.

Sabina: Te lovesti des de reactii negative? Sunt vizibile picturile de pe pielea ta?

Rebel Yell: Ultimul tatuaj si cel mai mare si deosebit e terminat acum o saptamana. E vizibil pentru ca e vara si mai port si eu maieuri.

E un ingeras superb, inspirat dintr-o pictura rafaeliana, colorat, ceea ce e destul de rar in Romania. Ma opresc uneori oameni pe strada sa se uite.

Reactiile sunt genul ala stupid: dar ce o sa te faci cand o sa te asezi la casa ta si o sa ai un copil??? Nu pot raspunde decat ironic: imi va fi foarte greu sa-i explic de ce are mami ceva asa groaznic. Dar intre discutia despre olita si barza si albinute, o sa strecor si tatuajul.

Sau: "si ce o sa faci la 80 de ani?". Cand o sa am o fata oricum ca o manusa de baseball, piei lasate si pungi la ochi. Dar da, hai sa ma gandesc ca o sa fiu o baba ridicola ca are un tatuaj. Mi se pare stupid sa spui despre cineva care are un tatuaj, zic eu frumos, ca e nebun si "nu te inteleg". Dar nu e nicio problema estetica sa treaca zilnic zeci de pustoaice cu colaci iesiti din blugi.

Sabina: Unde sunt amplasate si ce reprezinta tatuajele?

Rebel Yell: Se pot vedea in poza. Pe umar e nebunia de la 19 ani, un tribal celtic, pe noada e semnul meu zodiacal, Berbecul, iar pe spate e fetita-ingeras, care are o insemnatate deosebita pentru mine. Am trecut prin multe, am invatat multe lectii si m-am schimbat in ultimii ani. Am invatat ca e mai bine sa fac bine, decat sa fac rau, sunt constienta ca le pot face pe amandoua.

 Iar de cateva luni, am inceput o campanie, un proiet tare drag mie Oameni darnici.

De la Rebel Yell la Oameni darnici...

Sabina: Am vazut proiectul si chiar vroiam sa vorbim putin si despre el.

Rebel Yell: Desi nu castig salariu din asta, e cel mai frumos si extraordinar de recompensator proiect de PR din viata mea. Noua ne-a ars casa acum vreo 10 ani si eu personal am ramas atunci fara haine. O salopeta si un tricou, atat mai aveam.

Si cu ai mei am refacut casa. Dar de atunci am invatat cat de efemere si de multe ori obositor de in plus sunt majoritatea lucrurilor de langa noi, si cat de usor le luam asa, ca ni se cuvin.Asa ca acum imi fac foarte des ordine in lucruri si nu ma ingramadesc printre ele. Sunt lucruri bune, asa ca de ce sa nu le dau mai departe unor oameni care au nevoie reala de ele?

Prima data am dus lucrurile mele unor fete cu niste probleme de sanatate. Apoi, inainte de Paste, am zis sa mai dau de veste si altora. Si au sarit multi oameni. Foarte multi nu ma cunosteau si au adunat de prin casa haine mai vechi, dar inca bune, jucarii de la copii, pantofi, plus cateva dulciuri si eu m-am dus la ei, i-am si cunoscut cu aceasta ocazie, iar mai departe am dus lucrurile la niste camine.

Si pentru ca reactiile au fost in majoritate foarte frumoase si entuziaste am zis sa fac ceva serios si cu "logistica". Asa s-a nascut www.oamenidarnici.ro. Desi abia in septembrie ma voi duce la cele 5 locatii cu lucrurile adunate, deja m-am vazut cu vreo 10 oameni darnici si am balconul plus o magazie de la ai mei pline cu saci. Si inca o lista lunga de oameni cu care ma voi vedea cat de curand

Sabina: Numeste 3 bloguri feminine pe care le citesti zilnic

Rebel Yell: Hhhmmmm, pot 4? Rodica e din Sibiu si e o fata senzationala! Antoaneta Roman e o calatoare frumoasa care sta momentan in Canada

Confrunta durerea e Cristina, e o tipa deosebita, precisa ca un bisturiu de chirurg, care acum locuieste la Berlin, dar care ofera unele din cele mai obiective analize ale societatii romanesti.

Dush e Adina din Brasov, o haioasa si o simpatica foarte acida uneori .

Sabina: Spune-mi 3 posturi favorite din ce ai scris pe blog pana acum.

Rebel Yelll:  O experienta cu sufletul la gura, prin care nu doresc niciunei femei sa treaca. Mai am un post preferat, dar e mai cu patratel cu 18 ani. O mica rebeliune impotriva falselor pudori.

Pentru ca incerc sa fi un om cat mai viu implicat in ce se intampla in jur, nu pot sa nu ma amarasc si sa amendez macar in capul meu manifestarile de nesimtire si lipsa de minim de civilizatie: Frustrari civice.

Si ar mai fi un extra: declaratia mea de iubire si ura facuta Bucurestiului meu

Sabina: Mai vrei sa mai spui ceva in incheiere?

Rebel Yell: Ahhhh, nu am apucat sa povestesc de un foarte drag si apropiat personaj din viata mea, masinuta Frieda. Hihihi. Mi-am adus-o din Germania si eram convinsa ca Opel e o masina baietel si ma gandeam ca o sa-l cheme Fritz.

Ei, bine, nu! La primul drum mai lung prin oras, cand alergam sa ne "casatorim legal", mi-a soptit pur si simplu: "sunt o fata mai baietoasa, asa, ca tine si ma cheama Frieda!". Probabil de la faptul ca e diesel :)

 Pot sa fac si o incheiere? Sunt un om tare norocos si fericit  Am o familie superba, intotdeauna alaturi de mine, un gagic minunat, care nu mi-e doar iubit, ci si cel mai bun prieten, oameni frumosi si generosi in jur, prieteni de o viata si ma ghidez dupa un crez: e timp pentru toate!