Cor&Amor este un blog despre culoare si iubire, asa cum ni se spune din titlu, transpuse in minunate bijuterii. Clarisa este pasionata de pietrele frumoase pe care le transforma prin talent si imaginatie in bijuterii inedite.
Cor&Amor este si un blog cu povesti, in general despre tara portocalelor, Portugalia, unde la malul marii locuieste Clarisa. Despre portocale, mare, nisip, bijuterii si cat e de frumoasa viata puteti citi pe Cor&Amor.
Sabina: Cum e in Portugalia? Suna atat de bine numele tarii.
Cor&Amor: Daaa, suna a portocale. Asa credeam ca e, cand eram copil. Si e adevarat: se produc aici foarte multe portocale, ma rog, citrice in general. Imi place sa o alint Portocalia.
E foarte frumos. Da, e o tara pe care o pui la rana. Limba e cea mai frumoasa. Pentru mine a fost o mare iubire limba portugheza. Si inca este.
Sabina: Cum ai ajuns in Portugalia?
Cor&Amor: Cu avionul (gluma indoielnica) haha. De fapt am ajuns cu o bursa, in 1999. Am urmat un curs de limba si cultura la facultatea de litere din Lisabona. Un an de zile de "extaz", de cunoscut o lume la care visam fara oprire de cinci ani. Era un curs international, aveam colegi din toata lumea, deci a fost o experienta foarte, foarte placuta. Mai ales pentru cine nu mai iesise pana atunci din Romania nici macar pana in Bulgaria.
Algarve, pietre frumoase si fericire - reteta bijuteriilor Clarisei
Sabina: Cum ai inceput sa faci bijuterii?
Cor&Amor: Bijuterii am facut printre alte lucruri care imi placeau: tigle pictate, urcioare de lut pe care le cumparam nevopsite si le decoram, aplice tot de lut, specifice pentru Algarve, pe care le coloram in voie, scrumiere, tot felul... Am avut o perioada foarte fericita si colorata, a fost perioada in care m-am mutat din Lisabona in Algarve si, brusc, m-am pomenit ca am timp liber, ca locuiesc intr-un loc superb, ca sunt fericita... doar asa am idei si imi vine sa-mi fac de cap.
La un moment dat m-am apucat sa fac medalioane din pasta aceea care se usuca singura, la aer. Culesesem niste pietre foarte frumoase si vroiam sa fac ceva cu pietrele. Asa au aparut primele medalioane, acum 5 ani.
Sabina: Poveste-mi putin despre Algarve
Cor&Amor: Algarve... e sudul extrem al Portugaliei, daruit cu plaje superbe, cu o clima mai calda decat in restul tarii, cu apa calda (aici se imbina oceanul atlantic cu mediterana). Africa e foarte aproape, Spania la fel... se face mult turism aici, de fapt cam din asta se traieste. Plajele sunt extraordinare, bine ingrijite, marea e calma... pestele e proaspat.
Viata e relaxata, mai exact e mult mai putin stressanta decat in Lisabona, de exemplu, sa nu mai vorbim de Bucuresti. De aceea am ales sa traim aici, am fugit de stress. Ar mai fi multe de spus: despre viata de noapte, vara mai ales, despre faptul ca se vorbeste engleza si germana peste tot, despre agitatia care e in timpul sezonului turistic...
Sabina: Cand ti-ai facut blogul Cor&Amor?
Cor&Amor: Am doua. Primul a fost cel in portugheza, pe care l-am facut in octombrie 2008. Acela se numeste Cor e Amor. In decembrie insa, pe la sfarsit, vazand ca am mai multi vizitatori din Romania, care se chinuiau sa descifreze ce scriam, dar chiar si-asa comentau si admirau pozele, m-am decis sa fac blogul si in romana. Cel romanesc se numeste Cor y Amor pentru ca nu puteam avea aceeasi adresa pe wordpress.
Oricum, ambele suna la fel. Acum, cel romanesc e principalul. Ii acord mult mai multa atentie si ma reprezinta mult mai bine
Blogosfera romaneasca e mai frumoasa decat cea portugheza :D
Sabina: Cum e blogosfera portugheza?
Cor&Amor: Nici nu se compara blogosfera romaneasca cu cea portugheza. De departe e mult mai interesanta si mai activa cea romaneasca. Cea portugheza e mult mai stearsa, mai redusa... romanii au mai multe de spus si aratat. Suntem si mai multi, e adevarat. Portugalia are numai 10 milioane de oameni. Am renuntat sa mai navighez prin bloguri portugheze. Rar o fac.
Ma regasesc mai bine in spiritul de acasa. Mai am acces si la cele braziliene, dar tot din motive de timp am inceput sa "tai" din ele. De fapt am inceput sa tai din tot. Sunt mai selectiva, de cand mi-am dat seama ca nu-mi ajunge timpul ca sa fac tot ceea ce vreau.
Sabina: Cu ce scop ti-ai facut blogul?
Cor&Amor: Initial a avut scopul de a-mi demonstra mie insami ca pot. Am fost "provocata" sa-mi fac unul, desi nu ma atragea ideea. Nu ma interesa ideea de blog si mi se parea ca nu am nimic de spus sau de aratat. Asadar, la inceput am facut blogul in portugheza ca pe un exercitiu, sa vad cum arata . Dupa aceea a aparut ideea sa pun pozele bijuteriilor pe care intre timp ma apucasem sa le fac. Cand am vazut ca reactiile celor din jur sunt pozitive, m-am lansat cu mai mult curaj si a inceput sa-mi placa.
Asa am intrat in contact si cu alte bloguri si am vazut partea interesanta a "blogarelii", am cunoscut persoane foarte simpatice, cu unele m-am imprietenit de-a binelea... Asa se face ca blogul face acum parte din viata mea de zi cu zi. Nu stiu pana cand...
Culori, obiecte stari...
Sabina: Hai sa mai vorbim despre bijuteriile pe care le faci, ce te inspira?
Cor&Amor: Intreaba-ma mai bine ce NU ma inspira! Sa fiu sincera, prima oara cand am avut o dorinta foarte, foarte mare de a folosi culori tari si vesele a fost dupa ce am vazut filmul Frida. Atunci m-am apucat de tiglele mele si de restul. Daca n-as fi fost insa intr-o perioada fericita a vietii mele si daca nu as fi fost aici, poate nu m-as fi simtit inspirata. Cu bijuteriile a fost la fel: culori, imi doream culori, pietre, sarme colorate...
O alta mare inspiratie a fost Lola Factory: cand am cunoscut ce face ea, mi-a revenit curajul sa fac bijuterii, deci mi-am reluat creatiile. De atunci nu m-am mai putut opri.
Ca sa rezum, ma inspira ce vad in jur (obiecte, fenomene) si starile pe care le am. In rest, incerc sa nu vad creatiile altora, ca sa nu ma inspir fara sa vreau. Pentru inelele de sarma, totul a inceput de la un targ cu multi brazilieni, la care am cumparat un inel de sarma cu o biluta de plastic. Nu mai vazusem asa ceva. L-am desfacut tot si l-am refacut de mai multe ori si eram fascinata. Urmatorul pas a fost sa cumpar multa sarma, nu mai aveam rabdare.
Sabina: Am vazut ca participi la Targ cu Talc. Ai multe comenzi din Romania?
Cor&Amor: Da, e o participare de la distanta si prin bunavointa Valentinei de la Interesart. Acesta e singurul magazin din Romania in care se vand piesele mele. In privinta comenzilor, cuvantul "mult" e relativ, nu-i asa?
Pot sa spun doar ca am avut mult mai multe comenzi din Romania decat din Portugalia. Incomparabil mai multe. In Romania vand marea parte a pieselor, 90% as putea sa spun.
Am ajuns la concluzia ca romancele iubesc accesoriile, sunt indraznete si isi acorda atentie la capitolul acesta, femeile portugheze sunt mai conservatoare, in general.
Sabina: Si in afara de bijuterii cu ce altceva te mai ocupi?
Cor&Amor: Fac traduceri si ii invat pe straini limba lui Camões. Sunt traducatoare oficiala (documente si alte nazbatii), dar traduc de placere si literatura, iata la ce lucrez in momentul de fata: O veste buna. Si, daca tot ma intrebi, am tradus romanul brazilian Orasul Domnului, de Paulo Lins, dupa care s-a facut filmul Orasul Zeilor (City of God). Trebuie sa ma laud si eu cu ceva, e si filmul meu preferat. E cam violent, dar e extraordinar. E ca realitatea de acolo. Am tradus si telenovele, in Romania pentru Pro Tv si Acasa.
Sabina: Uau, ce misto, sa traduci telenovele. Ai tradus Sclava Isaura?
Cor&Amor: Nuuu! dar am tradus niste episoade dintr-un serial cu aceeasi actrita, Lucelia Santos (Sange din sangele meu se numea). Si am tradus Inima de tiganca, in 1999.
Multe proiecte, prea putin timp
Sabina: Spune-mi cate ceva despre eventuale proiecte.
Cor&Amor: Nu am neaparat proiecte noi. Vreau sa continuu sa fac ceea ce fac, si sa fac totul mai bine. Am o carte de terminat (de tradus), am altele care asteapta la rand. Am multe idei de bijuterii, imi bazaie neincetat in cap deci trebuie sa le fac, altfel nu ma lasa in pace. Intentionez sa creez o colectie inspirata din arta traditionala romaneasca (prima piesa exista deja), sa-mi extind colectia de pandantive: sa “atac” mai mult si cerceii (nu am facut-o pana acum din lipsa de timp).
Am inceput sa colaborez cu un blog a carui idee mi-e foarte draga: se numeste Romania normala si ne propunem sa aratam si parti bune ale tarii noastre, caci exista destul de multe bloguri critice, satirice sau chiar veninoase apropo de ce se intampla in Romania.
Si cu multa dreptate. Insa mai sunt si lucruri frumoase, oameni minunati, locuri spectaculoase, anumite intamplari sau fapte care iti incalzesc inima in Romania.
Pentru mine e important sa-mi amintesc si de partile bune ale tarii din care am plecat, dar de care sunt legata pana peste urechi. Tot ca "proiect", vreau sa fiu mai putin sedentara si sa ma dezlipesc mai mult de calculator, cel putin in vara asta.
Africa - ori o iubesti, ori o detesti
Sabina: Am vazut intr-un post ca ai fost si in Africa. Ce impresie ti-a lasat?
Cor&Amor: O, da, am fost in luna de miere in Mozambic (intr-un fel ca turista, dar si ca sa cunosc o parte din noua mea familie, care locuia acolo pe vremea aceea). Eu cred ca ori faci o pasiune pentru Africa, ori o detesti la prima vedere, din diverse motive. Depinde ce cauti. Mie mi-au placut multe lucruri acolo, am fost fascinata de natura, de exemplu, de clima, de resursele extraordinare pe care le au africanii (naturale, evident). Insusi aerul e special, culorile sunt de vis, arta africana e fascinanta... multe, multe lucruri care te fac sa vrei sa te intorci acolo sau eventual sa nu mai pleci.
Insa, pe de alta parte, doare ce vezi in jur la oameni, la copiii de pe strazi: foamete si boala. Daca poti sa ignori aspectul asta, poti fii fericit in veci in Africa. Eu n-am reusit sa il ignor. N-as putea sa traiesc acolo.
Una peste alta, a fost o luna de vis, dar si de multe lectii invatate pe viu. M-as intoarce oricand, sa mai vad... Am fost si la un pas de a trece in Africa de Sud, insa aveam nevoie de o viza pe care as fi primit-o intr-o luna, ca romanca... si era deja prea tarziu. Poate data viitoare.
Ah! am mai fost o data in Africa!!!!!!!! Am fost in Maroc! Cum de-am uitat? Am fost in anul 2000, cu un grup de portughezi si cativa romani, studenti toti. A fost foaaarte intersant, desi umblam numai in grup, precum oile. Pentru mine insa Africa a fost Mozambic.
Sabina: Ce iti place cel mai mult in Portugalia?
Cor&Amor: Nici nu stiu sa explic ce imi place mai mult, atmosfera poate, relaxarea oamenilor (uneori impinsa pana la extreme), limba la ea acasa... e o imbinare de aspecte, si imbinarea in sine are un farmec anume... te lipesti cu sufletul de tara asta, te simti BINE aici (in general vorbind), e parca mai usor sa fii fericit. Cerul e mai albastru in Portugalia.
Nu pot sa iti descriu in ce stare am plutit in primele zile petrecute in Lisabona. Efectiv pluteam. Mi se parea miraculos, mi se parea ca sunt pe alta lume, ca ajunsesem acasa, cumva... de-asta n-am mai putut pleca inapoi. Aici am uitat de toate, aici ma simt BINE.
Sabina: Numeste-mi 3 posturi preferate (din cele scrise de tine).
Cor&Amor: Ahhh e greu! Sunt copiii mei, cum sa fac asa ceva? Si-apoi, nu le mai tin minte pe toate. Imi place cand imi iese o povestioara fara sa vreau, cand imi alearga imaginatia si cititorii se prind si reactioneaza frumos. In unele e adevarat ca pun mai mult suflet decat in altele. De exemplu, postul mai recent in care vorbesc despre Antonio Lobo Antunes e scris sub influenta unei stari foarte intense. Ar fi insa Flower Power , O zi grea si Alien.
Sabina: Pentru ca blogul tau nu e doar un blog personal ci si unul de pasiuni poate imi spui care sunt bijuteriile tale preferate, din tot ce ai facut pana acum.
Cor&Amor: De bijuterii imi amintesc. As numi poate inelul din ceramica Frida (unul din primele facute), pandantivul din piatra Silver symbol, inelul Lisboa – din piatra, inelul din lemn Sun of life (imi plac foarte mult cele cu fundita, sunt foarte feminine), bratara Greek si multe altele.
Sabina: Numeste-mi 3 bloguri feminine pe care le citesti zilnic.
Cor&Amor: Ok, bloguri: Vaca verde, Bucurestiul de vis si Rebel Yell.

























Uleiul de masline - salvarea parului meu
eu folosesc pilexil este un pentru caderea parului...si in legatura cu uleiul...
Interviu: o familie in jurul lumii
Recunosc ca nu ma vad in postura asta, de calator permanent. Cred totusi ca...
Cum e sa fii amanta
Mi-e scarba ..