Hot City - Cultura urbana feminina

Fiindca nu se poate sa vorbim numai de specii vechi, sa vorbim si de unele care se formeaza acum, sub ochii nostri. Vedem pe unii, din ce in ce mai multi, care isi permit. Si cam atat, isi permit, deci isi ofera.

Cum or fi ajuns sa se invarta numai in jurul consumului nu se stie. Nu se poate spune ca a fost o mare foamete, ca au fost inchisi si acum se bucura de o libertate nou descoperita. Fiindca sunt atat de tineri incat nu pot da vina pe cine stie ce regimuri nepermisive. Au scapat de sub tutela parintilor, dar cine nu a facut-o?

Ce isi ofera? De toate, dupa gusturi: haine scumpe, excursii in strainatate, iesiri prin baruri cu prietenii, consum de arta de masa, vile in oras si la munte.. si tot asa, cam tot ce se poate cumpara cu bani. Trebuie remarcat ca marea majoritate a acestor placeri este senzoriala – ce vezi, ce gusti, ce simti tactil. Ai putea spune ca sunt niste esteti ai traiului bun.

Cu ce isi ocupa timpul atunci cand nu consuma? Evident, cu producerea banilor. Pentru asta se zbat sa capete job-uri cat mai bine platite, sa avanseze in cariera, sa devina niste nume cunoscute pe piata in care activeaza. E adevarat ca asta le ocupa tot timpul, dar atunci cand scapa pot sa fie multumiti ca traiesc mai bine decat marea majoritate a celor din jur.

Nimic deosebit, pana acum. Exceptand faptul ca li se pare o ingradire a propriei libertati sa isi doreasca ceea ce nu se poate cumpara cu bani. Pasiunile nelucrative nu sunt ingaduite. Se stie doar ca esti sclavul pasiunii tale.

Ce altceva ii mai diferentiaza? Lipsa de rabdare pentru orice nu face parte din a produce si a cheltui bani pentru placeri. Ceea ce implica si lipsa de rabdare pentru a se apropia prea mult de alte persoane. Ar fi si dificil cand satisfacerea zeului interior al placerii cere atata cheltuiala de energie, orice alte responsabilitati trebuie excluse. Prin urmare relatiile lor sunt superficiale. Si au de obicei in vedere persoane de acelasi tip. Nu poti duce o viata de estet alaturi de cineva care nu gusta aceste subtilitati. Nu de alta, dar li s-ar cere sacrificii pe care nu au chef sa le faca. Punct. Fara negocieri sau alte astfel de lucruri plebee.

Ai putea spune ca sunt rasfatatii soartei. Toate companiile care produc ceva mai bunisor calitativ ii are in vedere. Sunt mangaiati si laudati, tot ceea ce e in jur le aproba alegerile, par sa devina detinatorii recunoscuti ai traiului bun. Li se admira libertatea si gusturile. Nimeni nu mai pare sa observe golurile din viata lor, goluri pe care si le autocreaza.

Fiind o natie noua de comportament nu stim inca in ce directie se indreapta. O fi o faza adolescentina (eu! eu! eu!) prelungita? Asteptam cu interes sa vedem cum se vor desfasura in continuare lucrurile la acest nivel al lui ‘imi permit’.