Hot City - Cultura urbana feminina

Rigor mortis stim toti ce inseamna. Corpul din care s-a scurs viata ramane intr-o anumita ipostaza teapana. Rigor vitae este propunerea mea de a denumi o intreaga categorie de persoane, cea majoritara. Persoane care, desi detin inca un trup asociat cu un suflet si se misca ca si cum ar fi vietati, tot moarte sunt. Pentru ca ele aleg sa se lase purtate de viata, fara sa reactioneze in vreun fel si sa se lupte cumva cu ea. Si li se pare mereu ca este o mare conspiratie de oameni si intamplari care le stau impotriva. Nu ca ei sunt comozi si amorfi.

Sunt oamenii invidiosi pe alti oameni care au orice nu au ei. Ei ii denumesc pe acestia hoti fara putinta de tagada si i-ar condamna si la moarte, de s-ar putea.

-Fir-ati ai dracu' de hoti. Nu va mai ajunge.

Apoi se uita scarbiti si se intorc cu spatele, dandu-si caciula pe spate, daca sunt mai de la tara. Sau dand cu piciorul in ceva, daca sunt oraseni. Se indeparteaza de sursa de stres. Li se pare nedemn sa mai petreaca timp in preajma unor asemenea nemernici. Care sunt asa de deranjanti, incat oamenii invidiosi isi inchipuie cum cornul abundentei bogatilor iese direct din buzunarele lor goale. Si de-aia sunt ele goale.

Oamenii limitati si lenesi ii detesta pe bogati fara sa se gandeasca ca si ca sa fii hot trebuie sa treci prin niste stresuri si riscuri. Ca sa nu mai zic ca exista multi oameni bogati care nu sunt hoti deloc, ci au ajuns la bunastare prin munca aproape silnica. Oamenii indiviosi n-ar fi niciodata in stare sa aloce vreo energie speciala si sa se miste pentru a obtine ce au bogatii. Si de aceia, eu cred ca sufera de rigor vitae.

Ca si caz particular, cand pleci din tara cu low costul, ultimii vamesi, aia care te cauta la bagaje, vorbesc mereu intre ei cica soptit, dar suficient de tare incat sa ii auzi. Intre ei au discutat asta de atatea ori, ca nu mai are sens. Asa ca practic ei tie iti zic, nu unul altuia.

-Ce-as mai pleca si eu la Milano. Ce mi-ar mai placea si mie sa ma plimb asa…

Si aici urmeaza asa, o coada de peste. Ca si cum toate fortele universului se pun impotriva vamesului, si nu-l lasa sa plece la Milano.

Tie, om care pleaca cu lowcostul si sta pe la prieteni odata ajuns acolo, ca sa nu plateasca cazare, iti vine sa te justifici. Sa zici stai, nu e ce crezi. Am pandit mult timp ofertele speciale si biletul l-am luat acum 7 luni, de-aia a costat 50 de lei dus-intors, iti jur. Iar acolo stau la Anca, prietena mea din liceu. Si nu ma duc la shopping, deci cheltui extrem de putin.

Si tu poti face la fel, vamesule, iti vine sa mai adaugi. Dar vamesul a spus ce-a avut de spus. Mi-a pus eticheta de nemernic si este acum impermeabil la orice argument. Sufera, prin urmare, de rigor vitae.

Si inapoi la chestiuni generale. Cand ai rigor vitae e la fel de grav ca si rigor mortis. Ba nu, hai ca am exagerat, e un pic mai bine. Cei care sufera de asta inca trag din cand in cand cate-o cumetrie, cu belsug de mancare si bautura. Dar per total, nu e bine. Astia sunt oameni intepeniti intr-un simulacru de viata pe care nu au ales-o neaparat, ci li s-a intamplat. Si care nu sunt in stare sa se smulga de-acolo si sa faca altceva, mai apropiat de dorintele lor. De fapt, oamenii cu rigor vitae nici macar nu stiu care le sunt dorintele. Ei stiu doar sa critice si sa sufere de pasivitate si teoria conspiratiei. Sunt oameni de ceara. Multumesc.