Hot City - Cultura urbana feminina

Acum ceva vreme imi inchipuiam prostii asemeni unor procesoare care fac un pic mai greu conexiunile necesare, daca e sa le faca vreodata.

Prostia se dezvaluie atunci cand pus in fata unei probleme de matematica, cu putinele date aflate la dispozitie, nu reusesti sa descoperi prin calcul necunoscutele. Iar prostia absoluta se vede daca nici atunci cand ai algoritmul in fata nu reusesti sa il aplici.

Prostia este rezultatul reactionarii ca si cum totul ar fi o limba necunoscuta. Desigur, noi permanent ne lovim de situatii noi pe care nu stim cu siguranta cum sa le abordam. Dar avem in spate o suma de experiente care ar fi trebuit sa nu treaca peste noi fara sa fi lasat nici o urma. Experientele trecute ar trebui sa fie cheia pentru rezolvarea problemelor curente.

Tinand cont de toate aceste lucruri nu mai vad prostia ca pe apanajul unor anumite persoane mai slab dotate. Toti am dat la un moment dat peste situatii in care ne-am purtat ca prostii, in care nu am stiut sa interpretam semnele. Cum ar spune mai colocvial un prieten al meu, mama prostilor e intotdeauna gravida.

Ce aduce prostia? Previziuni eronate, intelegeri gresite a situatiilor, incapacitate de a rezolva probleme, lipsa de idei noi si deasupra tuturor rezultate dezastruoase pentru viata noastra. Prin urmare prostia doare.

Doare la fel de tare ca si cum te-ai fi dus pe partie in pantofi cu toc si cu ciorapi de matase fiindca ti se pare mai important sa arati hot (conform viziunii tale, desigur) decat sa iti pui haine adecvate situatiei si sa nu ingheti. Dincolo de adecvare nu iti ramane decat sa suferi.

Iar prostia doare cel mai tare atunci cand e repetata, atunci cand refuzi sa intelegi ca ai gresit si sa incerci sa repari situatia. Prostia merge prin urmare mana in mana cu ingamfarea, cu credinta ca ai dreptate in orice situatie, ca nimeni si nimic nu poate fi mai bun decat tine. Acesti prosti ma dispera, orice ai face, oricat ti-ai bate capul, nu reusesti sa ii faci sa vada unde gresesc.

Pe de alta parte ma gandesc ca scapam destul de usor cu prostiile pe care le facem din cand in cand. Ca cel mai adesea nici macar nu remarcam ca sunt prostii. Si chiar daca rezultatele sunt negative deseori nu putem asocia direct o anumita actiune sau lipsa sa cu o greseala. Nu putem decat sa ramanem deschisi la sugestiile celor din jur, asta inainte ca un cumul prea mare de mici prostii sa se transforme intr-o situatie din care nu mai avem cum sa iesim.

Din fericire, chiar daca suntem cu totii prosti din cand in cand, pe langa capacitatea de procesare mai avem multe alte atuuri de partea noastra – vointa, atentia, critica celor din jur, memoria… nu ne ramane decat sa ne folosim de ele cat de bine putem si sa speram ca la varsta senectutii lumea se va referi la noi ca la niste intelepti.