Hot City - Cultura urbana feminina

Se spune ca cea mai folosita expresie din filmele americane e “Let’s get out of here”. Ei bine, in viata de zi cu zi mi se pare ca cel mai mult aud “Am principii”, “Principiile nu-mi permit” sau mai simplu “Eu n-as face niciodata asa ceva”. Le-am spus si eu la randul meu, si cred ca le mai spun inca, la fel cum spun si fac si diverse alte lucruri care nu-s deloc cum trebuie. Sa ai principii! Este la fel de frumos ca atunci cand ai un caine de rasa foarte rara sau o casa de vacanta pe Coasta de Azur.

Dar sunt si la fel de perisabile si supuse fluctuatiilor sortii. Pentru ca principiile se pot darama la prima pala de vant cu care destinul sufla mai puternic. Sau la un prim acces de bun-simt, daca avem noroc. E mai bine sa ne loveasca doar in orgoliu, fara a ne zdruncina definitiv rezistenta. Asta se intampla in sa mai rar, si de obicei principiile dispar sub imperiul disperarii, al dezordinii interioare si al intamplarilor neprevazute. Acum exista un grup compact de cititori care s-au luat de par fiindca am indraznit sa spun ca principiile sunt circumstantiale? Cum! Tocmai stalpii existentei noastre, cele cateva repere fara de care am pluti ca o frunza in vant si fara de care nu am mai fi noi insine sunt niste hotarari de conjunctura?

Doamnelor si domnilor, lasati parul fiindca creste greu la loc in aceste vremuri de criza, iar produsele dedicate sunt scumpe rau. Principiile voastre sunt de circumstanta. Nu v-ati intrebat niciodata cu se face ca altii se mandresc la fel de tare ca si voi cu propriile principii, doar ca acelea sunt cu totul altele? Ah, nu imi raspundeti ca stiu! Sunteti atat de convinsi de dreptatea si adevarul pe care se intemeiaza ale voastre incat credeti ca acei oameni isi bazeaza existenta pe un set de erori. 

Va ganditi ca fie in lume si doar inca trei oameni cu principiile voastre, acelea trebuie sa fie corecte iar toti ceilalti traim intr-o regretabila eroare, si, fara indoiala, daca am lua calea cea dreapta s-ar rezolva toate plagile care musca din a noastra lume. In mod sigur ganditi asa, fiindca alta cale nu exista. Pentru ca nu stiu din ce doamne iarta-ma motiv omenirea este atat de slaba incat indivizii ei au nevoie de seturi de valori pe care sa-si intemeieze sanatatea mintala, hotararile si cusul vietii. Care sa stea in picioare indiferent ce se intampla. Care sa nu fie circumstantiale, cum pretinde aceasta femeie nebuna care vrea sa ne zapaceasca cu cuvinte. Credeti inainte in imuabilitatea principiilor, nu va impiedica nimeni.

Amintiti-va insa ca, la fel ca in filmele americane, eroul se va trezi intr-o situatie de “let’s get out of here”. Si lumea inconjuratoare devine ceva foarte neproetenos si necunoscut in conditiile astea. Si omul care a tinut cu dintii de principiul “eu nu cer ajutorul nimanui” trebuie sa o lase balta si sa intinda mainile si sa implore, sau sa moara. Sunt multi oameni verticali, pe care mi-i imaginez intotdeauna, nu stiu de ce, imbracati in costum gri, care mor drepti, precum captinaii de corabie, inecati in propriile principii. Da, in conditiile in care esti nebun, principiile nu mai sunt deloc circumstantiale.

E de fapt un atribut cunoscut al schizofreniei inlemnirea principiilor pe loc. Dar vorbim aici de supravietuitori versus invinsi. Si cred ca supravieturitorul e cel care are mereu principii. Altele.