Hot City - Cultura urbana feminina

Cuminte, de cum am invatat sa numar, m-am si apucat sa fac planuri de viata: 1. sa o conving pe mama ca sunt suficient de responsabila ca sa am un pisoi, 2. sa pun mana pe papusa din vitrina de la Apusului, 3. sa ii pun piedica baiatului rau care nici macar nu locuia cu noi in bloc si care indraznea sa fuga mai repede decat mine.

Asa si numai asa ajungi sa faci lucruri deosebite. Trebuie sa iti calculezi bine fortele. Doar un geniu nu se naste, ci se fabrica in 10.000 de ore de munca, dupa cum am citit undeva. Iar sa fiu geniu ma hotarasem inca de pe la 4 ani. Iar daca asta nu mergea macar de un monstru sacru sa iasa. E adevarat ca nu decisesem inca domeniul, osciland destul de tare intre comandant de submarin care descopera niste tarmuri inca neexploatate si dirijor de orchestra. Trecand desigur, intre cele doua prin toata gama, asa cum ii sade bine unei persoane neobsedate.

Nehotararea asta care m-a facut sa ajung pana pe la 25, 27, ba chiar si 31 de ani de negenialitate (moment in care as sta si as plange soarta cruda, daca nu as fi impacata cu mine insami, asemeni oricarui om banal) nu m-a impiedicat in a face planuri. Planurile nu le faci ca sa le respecti, ci asa, ca sa stii ca tu esti in control. Ceea ce va face sa fie mai bine in viitor (o idee destul de funny tinand cont de faptul ca daca ne uitam la majoritatea celorlalti realizam ca ei, desi sunt in control, nu inseamna ca sunt neaparat pe calea cea buna).

Eheheeeei eu pot face orice, totul este sa planific totul cum trebuie. O calatorie in Antartica? O nimica. Numai sa ai bagajul corect si sa iti alegi bine oamenii din echipaj. Am citit eu intr-un moment in care eram mai mica si naivitatea isi gasea aceasta scuza calduta pentru a trece dincolo de coperta cartilor motivationale. Ca sa nu mai zic ca as putea oricand sa catd asemeni lui Leonard Cohen, numai sa planific bine toata treaba asta. Sa imi cumpar niste carti, sa caut un profesor de chitara. Ce mare branza.

Mai ales ca ai planificarile de la inceput de an. Sansa de a nu uita sa bifezi niste puncte. Sa stabilesti obiective. Clare. Si apoi sa te tii de ele, ca doar nu esti un taran nescolit, stii ca fraiele destinului sunt in mainile tale, sau orice alta expresie cliseistica cu care te-ai obisnuit. De “genul daca vrei poti” sau “ cum iti asterni asa dormi”. Anul trecut imi doream sa fiu un afacerist veros. E adevarat ca n-am reinvatat nici macar tabla inmultirii. Dar asta numai pentru ca nu am planificat visul asa cum trebuie. Anul acesta nu se va mai intampla. Imediat ce voi reusi sa identific domeniul in care imi voi exprima genialitatea, ii voi da bice.

Sper sa nu te aud ca tu inca nu ti-ai facut niciun plan!