Hot City - Cultura urbana feminina

Mi-au trebuit mai mult de 20 de ani ca sa inteleg ce trece prin capul oamenilor care fac o asemenea afirmatie. Sa stiti ca nu este cu totul lipsita de logica si nici o dovada ca avem de-a face cu lepre de informatori politci care au mancat salam pe spatele altora.

Pe vremea lui Ceausescu era mai bine fiindca totul era mai nou. Urat, dar nou. Ceea ce oricum iti dadea o senzatie de bine. Puteai spune plin de mandrie: uite, aici era un camp cu flori si acum ce mandrete de betoane se ridica. Mult mai bine decat acum, cand spui: Uite, vezi blocul acela? Acum 30 de ani toate geamurile de la intrare erau la fel si usile erau vopsite verzi, nu se vedea rugina. Barele acelea de fier de care te impiedici acum erau initial un gard format din ronduri verzi. Aleea asta era pietruita, tencuiala nu era cazuta si cele doua pietre pe care vezi mormane de seminte erau picioarele unei banci din lemn. Barele au fost furate de mult, imediat dupa revolutie, dar cine sa le mai inlocuiasca?

Iar asta nu se intampla numai la un bloc, sunt orase intregi in aceasta situatie. Orase care nu si-au mai schimbat bordurile, nu si-au mai plivit buruienile de pe aleile parcurilor, nu au mai spalat fantanile din centru, nu au vopsit cladirile. Din geamuri prinse in rame de fier te privesc reclame din anii 90, iar brutariile si merceriile nu si-au schimbat de atunci firma luminoasa pusa probabil cu o zi inainte de a se hotari sa nu isi mai spele vreodata geamurile. Si daca, vai de noi, am apucat sa il impuscam pe Ceausescu inainte de reusi sa terminam vreun bloc pe strada principala atunci scheletul sau se ranjeste la noi stirb ca sa ne aduca aminte ce prostie am putut sa facem.

Cand te intorci intr-un asemenea oras dupa 10, 20 de ani simti ca totul era mai proaspat, mai tanar si mai frumos pe atunci. Lumea avea mai multa pofta de viata. Existau lucruri la care puteai visa: cum ar fi sa iei o prajitura de la cofetaria din centru care era pe atunci un semn de distinctie si bunastare. Sau sa iti plimbi iubita pana la foisorul unde toata lumea stia ca mergeti ca sa va pupati. Acum nu vezi decat oameni plictisiti care au renuntat de mult sa mai faca ceva. Inteleg ca lucrurile nu sunt chiar in regula si tot spera sa vina cineva sa readuca timpurile bune.

-    De ce nu curatati helesteul?, intreaba un domn pe la 50 de ani pe doamna custode de muzeu semi-parasit. Cand eram eu tanar aici erau pesti colorati. Si erau placute explicative. Vedeti, este lume care va viziteaza si s-ar bucura…

-    Va dati seama cat timp am pierde cu asta? Ar trebui sa il pazim 5 ore numai ca sa se scurga apa din bazin, raspunde doamna asteptand compasiune pentru situatia nenorocita in care se afla.

Pe vremea lui Ceausescu era mai bine: venea cineva si iti curata bazinul, altcineva iti vopsea bancile si ungea balamalele de la usi, balariile erau plivite si placutele explicative bine sterse. Parca si copacii infloreau mai cu spor fiindca avea cine sa ii curete de uscaturi. Nu ca acum, cand toata lumea crede ca ar trebui sa te ajuti singur. Ba chiar si sa te bucuri ca ai ceva de muncit. Asa ca esti lasat de izbeliste, de nu iti mai ramane decat sa te resemnezi si sa te uiti amarat la lucruri cum se dezintegreaza incet, incet.

Spuneti si voi, nu era mai bine atunci? Cam pentru 80% dintre romani.