Cand mi-a aparut primul fir de par alb m-am gandit ca trebuie sa fie cine stie ce greseala. Cu limba intre buze si concentrata cu ochii in oglinda l-am smuls. La al doilea am repetat procedeul. Al trei-lea m-a convins ca nu era o greseala. Ca e timpul sa spun adio copilariei. Fiindca oricum, batrani nu suntem niciodata, nici chiar atunci cand ne tinem nepotii in brate.
La ce am spus adio
La credinta ca voi arata vreodata mai bine decat acum.
Vi s-a intamplat si voua ca la 12 ani sa credeti ca la 15 ani veti arata mult mai bine si la 17 sa visati la cum o sa fie la 20? Mie cu siguranta da. Acum ma gandesc ca daca pana la primul fir de par alb nu am reusit sa devin un super model ar fi bine sa imi scot din cap aceasta asteptare.
Asa ca las deoparte lenea care ma impingea sa consider ca se va ocupa natura de tot. Frumusetea e devine o problema de stil si gust. Si nu exista limite la a imbunatati imaginea. Totul e sa stii cum si sa nu o dai in bara prin incercari prea tipatoare si evidente.
La credinta ca am la dispozitie o eternitate.
Nu as putea spune ca ma grabesc neaparat undeva. Dar se observa o mai mare grija in a lua deciziile. Nu imi mai vine la fel de usor sa sterg cu buretele cativa ani doar fiindca la un moment dat am avut o pofta. Nu mai pot sta linistita daca ceva ce imi doresc nu imi iese. A disparut credinta ca imi va iesi candva in viitor si atunci va fi la fel de bine ca si acum. Prezentul a devenit dintr-o data prezent.
La credinta inconstienta ca nimic rau nu mi se poate intampla.
Copilaria nu crede in lucruri definitive. Totul se repara, totul se schimba. Copilaria arunca la cos jucaria din mana in asteptarea celei din magazin. Maturitatea priveste jucaria din mana cu dragoste. Fiindca presupune un efort, fiindca jucaria din mana este o parte din sine. Nu ii vine sa renunte nici obligat. Si dintr-o data, tinand la ceea ce ai, lumea devine mai periculoasa. Iti faci griji si te gandesti cum le poti pazi, proteja.
Ce am castigat?
Atentie. Atentie la cum arat, atentie la ce fac, ce imi doresc, atentie la ce se intampla in jur. Dintr-o data lumea nu a mai devenit una independenta, straina de mine pe care sa vreau sa o daram. Ci chiar lumea pe care eu o construiesc, chiar si atunci cand stau nefacand nimic. Fiindca si asta este tot o optiune a mea. Si imi creaza lumea in care traiesc.
Odata cu primul fir de par alb copilul a plecat. Nu il idealizez. Nu imi lipseste. Prefer lumea constructiei in locul uneia a revoltei fara tinta.
Sunt prea grasa sa fac sex?
Femeile plinute... grase dupa oglinda lor deobicei sunt ca...
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws